Club Bucovina Mountain Trail

Munții Stânișoarei – sălbatici și provocatori.
Ca să le descoperi farmecul, trebuie să te aventurezi pe poteci bătute mai degrabă de sălbăticiuni și păstori decât de turiști. Sunt munți care nu-și dezvăluie frumusețea de la început. Trebuie să mergi, să urci, să treci de locuri mai greu de străbătut, iar abia când ajungi la punctul propus înțelegi de ce au un farmec aparte.
Aici, frumusețea nu se oferă ușor. Trebuie să o cauți.
Florin Andrici , a fost acolo și vă aduce aproape de dumneavoastră, sălbăticia dar si frumusețea locului.

Ep.5 - Sălbăticie, cerbi și traseu nemarcat | Bâtca Oblancului 1474m Bâtca Oblancului – 1474 m. Un traseu prin Munții Stânișoarei, cu po...

Am fost pe Negoiu! Și nu ne-a fost ușor!
Entuziasmul a fost mare. Nu suntem profesioniști, dar avem determinare. Cu visul de a ajunge sus, pe al doilea vârf ca înălțime din România, am pornit dimineața, în jurul orei 8, de la Cabana Negoiu. Poteca ce duce spre Căldarea Sărății ne-a dat primele semne că va fi o zi pe care o vom povesti și nepoților. Nici nu am pășit bine în căldare și am zărit Cascada Sărății și Custura Sărății. O scurtă pauză și… „la deal!”
Urcarea a fost grea. Am lăsat Piatra Prânzului în urmă și, pe lângă ea, ne-am îndreptat spre Șaua Cleopatrei, cu al ei „ac” impunător. Printre gâfâieli, câte o glumă și câte o încurajare, am ajuns și în șa. Și acolo, în fața noastră, Negoiu.
Privindu-l, firesc, ne-am întrebat: „Oare vom reuși?” Ultima urcare ne-a dat răspunsul: Da, se poate! Cu un ultim efort am ajuns cu toții sus, pe vârf. Bucuria și entuziasmul de acolo sunt greu de pus în cuvinte. Am făcut un tur de orizont și am privit cu alți ochi locuri pe care până atunci le știam doar din hărți și din postările altora: celebrul trapez Viștea–Moldoveanu, Vânătoarea lui Buteanu, Lespezi, Călțun, Lăițel, Șerbota, Vidraru… Nume care, până nu demult, erau doar niște repere pe hartă. De pe Negoiu, însă, toate au căpătat o altă dimensiune.
Ne-am continuat apoi drumul spre Strunga Doamnei, de unde ne-am abătut puțin până la Portița Călțun, pentru o privire asupra lacului Călțun. L-am admirat și, cine știe, poate într-o zi vom ajunge să înnoptăm acolo.
Am urmat apoi marcajul cu cruce roșie și am ajuns la Strunga Ciobanilor. Trecerea ei a fost, fără îndoială, cireașa de pe tort.
De aici până la cabană a fost liniște, oboseală și multă visare. Genul acela de liniște în care fiecare își retrăiește ziua.
Mulțumim Celui de Sus pentru vremea bună pe care ne-a dat-o și pentru că ne-a lăsat să trăim această zi fără incidente.
Și poate că tot El să ne dea și înțelepciunea pe care uneori nu am avut-o și să ne înfrâneze copilăria unor gesturi, nu tocmai firești și de luat ca exemplu.
Trecutul nu-l mai putem schimba. Putem însă să învățăm din el și să fim mai atenți data viitoare.
Până la urmă, muntele nu ne învață doar să ajungem sus. Ne învață și cm să ne purtăm atunci când ajungem acolo.
Iar Negoiu ne-a dat, într-o singură zi, și bucurie, și emoție, și o lecție.
Mișcare și aventură!

Am plecat din Suceava la ora 2 dimineața, iar la ora 9 eram deja la Cariera de Piatră, gata de urcare spre Cabana Negoiu. Cu rucsacurile pline și grele, cei 5 km cu o diferență de nivel de aproape 650m, până la cabană i-am parcurs în aproape 3 ore. Și s-au simțit!
După o scurtă pauză, de data aceasta cu rucsacul ușor, ne-am aventurat spre Vârful Șerbota. Vremea a ținut cu noi și ne-a răsplătit cu panorame spectaculoase spre vârfurile Sărății, Negoiu și Scara, dar și cu un traseu deosebit de frumos, mai ales în ultima parte, înainte de Șerbota.
Dypa parcurgerea a celor 3 km cu o diferență de nivel de aproape 750m, ajunși sus, alte priveliști ne-au bucurat ochii și inimile: Lacul Vidraru, Custura Sărății și crestele care ne înconjurau.
Aproape 5 ore de munte, de mișcare, de aventură și de acea stare de bine pentru care merită să pleci din casă la 2 dimineața. 🫣🤪

Munții Bistriței, munți nu prea înalți, dar care își păstrează bine secretele. Poteci umblate de sălbăticiuni și păstori, culmi liniștite și locuri în care muntele își păstrează încă aerul sălbatic îi fac, de fiecare dată, o provocare aparte.
De această dată, Florin Andrici o a ales să urce pe cel mai înalt vârf al masivului, Budacu. O tură în care înălțimea nu este neapărat provocarea, ci drumul până acolo și tot ceea ce întâlnești pe parcurs.
Vă îndemnăm să-i urmăriți aventura și dacă v-a plăcut un like și o distribuire l-ar ajuta mult! 🙏

Salbaticia fara sfarsit - Ep.3 Varful Budacu 1859m Sălbăticia fără sfârșit – Vârful Budacu 1859 mDe data asta am por...

Astăzi, 14 septembrie, sărbătorim Ziua Muntelui în România! Pe plan internațional, această zi este stabilită pe 11 decembrie. Data fost aleasă deoarece, în mod tradițional, în această perioadă se încheie pășunatul anual.Această zi are rolul de a atrage atenția asupra importanței zonelor montane și a protejării lor. Pentru noi, este un moment care ne amintește că muntele trebuie respectat și protejat, dar și o ocazie perfectă să ne bucurăm de el în mod responsabil.. Și, de ce nu, să facem puțină febră musculară, punând tendoanele și articulațiile la treabă! În plus e locul perfect in care poți adresa întrebarea ?🤭
!

Ajunși la Lepșa, am trecut și pe la Cascada Putnei.
Cascada nu impresionează prin mărimea ei, ci prin forma pe care o are. Totul începe de pe-o intinsă platformă de piatră, unde curgerea este lină, apoi apa pornește cu repeziciune la vale printr-o „vâltoare”, ca imediat înspumată si gălăgiosă șa-si continue cursul printr-un adevărat jgheab de tobogan, iar pe final, toată energia ei se piardă brusc, undeva în adânc, pentru ca la suprafață să-și continue drumul într-o liniște deplină.
Un spectacol al apei, în doar câțiva metri.
Amețitor de interesant...!😍

Multe locuri frumoase avem de descoperit în țara noastră. La unul dintre ele am ajuns și noi.
Cheile Tișiței se întind pe aproximativ 7,5 km, iar poteca, fost drum de exploatare forestieră, ne-a purtat în inima sălbatică a Munților Vrancei.
Vremea a ținut cu noi până în ultima clipă și ne-a lăsat să ne bucurăm de aer curat, peisaje spectaculoase și, poate cel mai important, de o companie plăcută.
O zi frumoasă, oameni faini și încă un loc pe care îl trecem la capitolul „de revenit”.
Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi. Ne vedem pe următorul traseu!