Mănânci Te bucuri Slăbești.

Doar în această săptămână, 3 cliente mi-au spus că se simt tare bine de când lucrează cu mine.

Erau sătule să se simtă rău pentru că, din tot ce vedeau pe social media, părea că nu fac suficient, orice ar face.

Deja simțeau presiunea: că dacă nu mănânci nu știu cum, nu e OK, că dacă nu faci sport, nu e bine deloc, că dacă nu te aranjezi, nu ești feminină.

Se gândeau că au deja atâtea pe cap. Când să mai gătească și separat pentru ele, pe lângă ce gătesc deja pentru familie? Când să mai meargă și la sală și de unde să mai găsească energie după ce au grijă de copii, merg la muncă și fac și treburile din casă? Chiar dacă au soți buni și primesc ajutor, nu mai știu cm să se împartă între toate.

Și, în sfârșit, de când lucrăm împreună, se simt înțelese, se organizează mult mai ușor, mănâncă sănătos și au început să facă și mișcare. Și nu simt că sunt la dietă.

Asta înseamnă să lucrez personalizat: să văd femeia din fața mea, să pornesc exact din punctul în care e acum și să o ajut să slăbească, ținând cont de viața ei și de ce e dispusă să facă.

Dacă nu îți place ceea ce mănânci, ceea ce faci, îți va fi greu să păstrezi obiceiurile pe termen lung și, oricâte kilograme vei slăbi, riști să le recuperezi în scurt timp.

Nu uita, personalizat înseamnă să fie despre tine și despre ce poți tu să faci cât mai bine pentru a-ți atinge obiectivele și a slăbi câte kilograme îți dorești.

Vorbeam astăzi cu o prietenă care a fost internată în spital din cauza mai multor probleme de sănătate.

Acum este bine, dar îmi spunea:
„Nu înțeleg cm am ajuns aici. Parcă m-am îmbolnăvit dintr-o dată.”

De multe ori boala pare că apare „dintr-o dată”, dar corpul nostru trăiește ani de zile cu obiceiurile pe care noi le repetăm zilnic.

Știind că ea este genul de persoană care lucrează foarte mult și rămâne până la ore târzii în fața calculatorului, mi-am amintit de ceva ce citisem într-o carte de specialitate:
„Insulina nu are legătură doar cu ceea ce mănânci.”
(M-am gândit tocmai la insulină pentru că problemele ei de sănătate au legătură și cu rezistența la insulină.)

Eu cred că majoritatea dintre noi, când auzim „insulină”, ne gândim imediat la zahăr, carbohidrați, mâncare.
Dar și ceea ce faci seara poate influența felul în care corpul tău răspunde la insulină.

Corpul nostru a fost construit să primească lumină ziua și întuneric noaptea.
Numai că astăzi, pentru multe persoane, lucrurile arată cu totul altfel.

La 11 noaptea poate încă lucrezi la calculator. Sau stai cu telefonul în mână până la 12, apoi spui „încă 10 minute pe Instagram” și se face ora 1.
Poate abia după ce adorm copiii ai timp pentru tine și atunci stai la un film.

Și uite ce mi s-a părut foarte interesant.

Într-un studiu făcut pe oameni sănătoși, o singură noapte de somn cu lumină moderată în cameră a fost suficientă pentru ca, în dimineața următoare, corpul lor să răspundă mai slab la insulină comparativ cu cei care au dormit în lumină foarte slabă.
O singură noapte.

Sănătatea se construiește din lucrurile mici pe care le facem în fiecare zi, ani la rând.
Și unul din lucrurile importante e calitatea somnului. Contează la ce oră ne culcăm, cât dormim, cât timp îi permitem corpului să stea în întuneric, cât stres simțim în fiecare zi.
Și cât de des îi cerem corpului nostru să funcționeze ca și cm ar fi zi, când pentru el ar trebui să fie deja noapte.

Bineînțeles că ar trebui să ne preocupe ce mâncăm, dacă ne hidratăm corespunzător, dar ar trebui să ne întrebăm la fel de des ce facem în fiecare zi pentru a trăi sănătoase pentru un timp îndelungat.

Studiu: Mason IC et al. Proc Natl Acad Sci USA. 2022.
Light exposure during sleep impairs cardiometabolic function.
PubMed PMID 35286195

Când vezi -10 kg pe cântar, bineînțeles că te bucuri.
Dar te-ai întrebat vreodată ce ai pierdut din cele 10 kilograme?

Pentru că nu totul este grăsime.

Cercetările arată că 20-40% din greutatea pierdută poate veni din masa slabă, iar aici intră și mușchiul.
Și tocmai de asta eu nu mă uit doar la cât slăbește o femeie, ci și la cm slăbește.

Consumi 1.500 de calorii, arzi 2.000 și gata, ești fericită, crezi că ai rezolvat problemele tale pentru că ai slăbit.

Eu cred că este important și cm slăbești , și ce mănânci.
Pentru că scopul nu ar trebui să fie doar să vezi un număr mai mic pe cântar.

Poti să slăbești prin înfometare, pierzând masă musculară, fără să fi învățat nimic despre cm să mănânci și să rămâi cu exact aceleași pofte, aceleași obiceiuri și aceeași relație cu mâncarea pe care le aveai înainte.

Și oare, ce se întâmplă când nu mai poți sau nu mai vrei să continui metoda prin care ai slăbit?

Kilogramele încep să se întoarcă. Simți că efortul tău a fost în zadar, că te-ai chinuit degeaba și renunți.

Asta este partea despre care cred că vorbim prea puțin. Corpul unei femei este mult mai complex decât o operație de adunare și scădere.

Contează ce mănânci și ce se întâmplă cu glicemia și insulina după ce mănânci.
Contează dacă ai suficientă masă musculară și cât de bine poate corpul tău să folosească glucoza.
Contează hormonii, stresul și cortizolul.
Contează dacă dormi și te recuperezi sau dacă organismul tău funcționează de luni de zile obosit pe supraviețuire.
Contează foamea, sațietatea, poftele și felul în care creierul tău a învățat să folosească mâncarea.

Bineînțeles, e important și cât mănânci.

Dar să reducem toate lucrurile astea la „mănâncă 1.500 de calorii și fă sport ca să arzi mai mult” mi se pare o explicație mult prea săracă pentru un organism atât de complex.

Și avem destule exemple în jurul nostru.

Sunt oameni care au slăbit enorm după gastric sleeve și apoi au început să pună kilograme înapoi.

Vedem același lucru și la unele persoane care slăbesc cu injecții precum Mounj… cât timp apetitul este puternic redus, slăbesc. Dar oprirea tratamentului poate fi urmată de recâștigarea kilogramelor pierdute, mai ales dacă între timp nu s-au construit obiceiuri care pot fi menținute pe termen lung.

Și mai ales când nu s-a rezolvat cauza din pricina căreia au apărut aceste kilograme în plus.

Nu spun asta pentru a judeca femeia care a recurs la operație sau medicația. Sunt situații în care au indicații medicale și pot fi instrumente importante.

Problema apare atunci când credem că a face să dispară kilogramele este același lucru cu a rezolva ceea ce ne-a adus acolo.

Dacă nu ai lucrat la relația ta cu mâncarea, ea rămâne nerezolvată.
Dacă nu ai învățat ce să mănânci pentru a-ți hrăni corpul, nu vei învăța asta odată cu scăderea în greutate.

Dacă ai folosit mâncarea ani de zile când ești stresată, tristă, obosită sau copleșită, cântarul nu îți schimbă acest mecanism.

Dacă nu ai construit masă musculară, faptul că ai ajuns la o anumită greutate nu înseamnă că vei câștiga această masă musculară fără efort și implicare din partea ta.

De aceea, pentru mine, rezultatul nu este ziua în care o femeie îmi spune: „Am slăbit 15 kilograme.”

Rezultatul îl văd mai târziu.
Când mănâncă normal și nu simte că este „la dietă”.
Când pleacă în vacanță și nu se întoarce speriată de cântar.
Când nu trebuie să își controleze fiecare îmbucătură.
Când știe ce îi face bine și alegerile acelea au devenit parte din viața ei.
Când corpul ei este mai puternic, nu doar mai slab pe cântar.
Și mai ales când poate păstra ceea ce a obținut fără să simtă că duce o luptă cu ea însăși în fiecare zi.

Pentru mine, acela este slăbitul care contează. Rezultatul pe cântar e doar un număr.

Să construiești un corp sănătos și un mod de a trăi în care rezultatul acela se păstrează în timp. Asta contează pentru mine.

Tu de câte ori ai slăbit până acum și apoi ai pus kilogramele înapoi?

Mi-aș dori ca tot mai multe femei să înțeleagă că, uneori, a nu face nimic înseamnă, de fapt, să faci ceva extraordinar pentru sănătatea ta hormonală.

Când fugi permanent de la o sarcină la alta, corpul tău rămâne într-o stare de stres cronic.

Acest lucru menține cortizolul ridicat, iar cortizolul dezechilibrează sistemul hormonal.

Odihna îi permite sistemului nervos să treacă din starea simpatică („luptă sau fugi”) în starea parasimpatică („odihnă și digestie”).

Această schimbare este esențială pentru o producție optimă de hormoni, în special pentru progesteron, care are nevoie de un mediu intern calm.

Fie că este vorba despre o plimbare în natură, un hobby sau pur și simplu despre a-ți permite să stai pe canapea și să te odihnești, aceste momente în care „nu faci nimic” sunt, de fapt, momente de restaurare profundă a echilibrului hormonal.

Problema este că multe femei se simt vinovate atunci când își acordăm acest timp.

Meriți și este esențial pentru sănătatea și starea ta de bine. 💗

Trimite această postare unei persoane care are nevoie să își amintească faptul că și odihna este importantă.

Credincioșii spunem des „Doamne Ajută”, „Doamne ferește” „Doamne dă”.
Și ne dorim ca Dumnezeu să ne dea sănătate, bani, putere, ani mulți în viață, să avem tot ce ne dorim, spus pe scurt.
Eu îmi amintesc ce zicea bunica și ce zice și mama: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”.
Cum interpretez eu asta?

Majoritatea dintre noi ne-am născut ca fiind bebeluși sănătoși. Câteodată chiar nu depinde de noi sănătatea noastră. Sunt boli nemernice care ar trebui să nu existe. Acolo poate chiar doar Dumnezeu poate face un miracol împreună cu o sumă foarte mare de bani.

Dar, și e un mare „dar”, în majoritatea cazurilor noi ar trebui să ne îngrijim sănătatea, să învățăm ceea ce ne place pentru a avea o activitate pe care ne-o dorim și de unde să câștigăm cât mai mulți bani, să ne iubim mai mult, etc.

Degeaba aștepți pe canapea la Netflix să ai un corp frumos, fără mișcare, e cam greuț.
Poate ești o persoană norocoasă și ai o siluetă de invidiat de la mama natură, dar fără masă musculară, după 40 de ani vei simți diferența.

Degeaba îți dorești să nu te simți balonată, să ai o digestie bună, să nu ai dureri de stomac, să nu te doară oasele etc., dacă tu nu ai grijă la alimentație și ai acumulat kilograme în plus fără ca măcar să îți dai seama.

Degeaba te rogi la Dumnezeu să rămâi însărcinată dacă tu și perechea ta nu aveți grijă de alimentație, de psihicul vostru, nu mergeți la un doctor specializat în fertilitate etc.

Și știu, dorința de a cumpăra cea mai frumoasă casă, mașina cea mai tare, să faci călătoriile acelea superbe pe care le vezi pe tiktok și Instagram e extrem de mare.

În schimb, nu ai o dorință arzătoare de a lucra cu un coach nutriționist ca să lași kilogramele în plus, chiar dacă sunt 10, 20, 30, 40 sau chiar mai multe, d-apoi să plătești pentru asta; nici să faci sport nu e tentant.

Dar hai să fim serioși, fără sănătate nu prea poți să te bucuri de tot ceea ce ai, nici de cei dragi, nici măcar de corpul tău când te vezi în oglindă.

Îngrijește-ți sănătatea, investește bani și acolo. Când nu o mai ai, degeaba te plângi și ceri divinității ajutor.
Nu uita: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.”

Urăsc să stau să număr caloriile.

Nu îmi plac aplicațiile care îmi spun câte calorii are fiecare înghițitură și urăsc ideea că, dacă îmi este foame, trebuie pur și simplu să rabd.

Mâncatul nu este ca atunci când accepți să îți ia sânge pentru o analiză sau stai la dentist să îți pună o plombă, chiar dacă nu îți place.
Nu ar trebui să fie un test de rezistență.

Și clar, nu vreau să mă ridic de la masă și să înceapă imediat negocierea:
„Mai mănânc ceva?”
„Nu, că mi-am terminat caloriile.”
„Dar îmi este foame.”
„Ghinion. Bea apă.”

Sigur că și cantitățile contează, dar mi se pare mult mai important să știi când te-ai săturat și ce să mănânci ca să te saturi.

Pentru că poți să mănânci foarte puțin și să îți fie foame în continuare.
Și poți să alegi o masă care te satură, te liniștește și te ajută să îți vezi de viață, fără să te întorci după o oră în bucătărie să verifici dacă nu cumva a apărut ceva nou în frigider. 😩

Eu nu vreau ca o aplicație să îmi spună că trebuie să mă opresc, deși mie încă îmi este foame.

Vreau să știu ce alimente mă satură, ce combinații mă ajută și cm se simte momentul în care corpul meu spune:
„Mulțumesc, m-am săturat.”

Pentru că scopul nu este să rabzi foamea mai elegant.
Scopul este să nu mai fii nevoită să o rabzi.

Până când am ales coach-ul de bussines potrivit pentru mine a fost drum lung.

Am vorbit cu cei care îmi erau recomandați sau care îmi plăceau mie.
Unii erau foarte buni la marketing. Alții aveau metode foarte bine puse la punct. Alții păreau foarte siguri pe ceea ce fac. Alții îmi promiteau marea cu sarea dacă lucrez cu ei și le urmez sfaturile.

Și totuși, de multe ori, după o singură ședință, simțeam că nu e pentru mine.
Nu pentru că omul din fața mea nu știa lucruri. Nu pentru că nu avea experiență. Ci pentru că simțeam că ceea ce îmi prezintă e o metodă deja pregătită, un fel de rețetă pe care să o urmez.

Chiar nu aveam nevoie încă o metodă.
Aveam nevoie să fiu ascultată. Aveam nevoie ca omul din fața mea să înțeleagă ce vreau eu să construiesc, unde mă blochez, ce nu văd singură și ce în ce fel pot evolua.

Pentru mine, aici se vede diferența dintre un coach care doar îți livrează ce știe și un coach care chiar lucrează cu tine. Și cred că același lucru este valabil și în nutriție.

Multe femei au mai avut planuri, meniuri. Au mai avut reguli, perioade în care au fost „cuminți”. Când au mai slăbit. Și apoi au ajuns iar în același loc.

De aceea, ceea ce fac eu în programele mele, în comunitatea mea, coachingul meu nu este despre a-ți da un plan fix și a-ți spune: „ține-te de el”.
Nu este despre o rețetă minune, un meniu perfect sau o listă rigidă cu ce ai voie și ce nu ai voie.

Pentru mine, coachingul începe cu a asculta femeia care îmi vorbește și îmi spune ce o doare. Ce îi place la ea și ce ar vrea să îmbunătățească.

Vreau să înțeleg ce îți dorești cu adevărat, ce ai încercat deja, unde simți că te blochezi, ce te obosește, ce îți este greu să susții și cm arată viața ta reală, nu viața perfectă de pe hârtie.

Lucrăm pas cu pas. În ritmul tău.
Vedem ce ți se potrivește, ce poți implementa, ce îți dă energie, ce îți calmează poftele și ce te ajută să slăbești fără să simți că te lupți zilnic cu tine.

Eu vin cu structura, cu experiența, cu ghidarea și cu direcția. Dar nu ca să te bag într-un plan care nu e al tău, ci ca să construim împreună un mod de a avea grijă de tine și să poți continua și după ce se termină colaborarea noastră.

Scopul meu nu este să fii perfectă două săptămâni.
Scopul meu este să reușești ceea ce îți propui într-un mod care se potrivește cu tine.

Chiar te rog, dacă ai colaborat vreodată cu mine, scrie-mi un comentariu aici în care să răspunzi la întrebarea „Cum a fost sau cm e colaborarea noastră? Ce ai reușit în urma colaborării/ de când colaborezi cu mine? Ți-a fost greu? Sau orice simți.”
Mulțumesc!

Știm deja cât de mult ne afectează stresul sănătatea. Robert Sapolski, neurocercetător, spune că „stresul este ucigașul tăcut pe care medicii îl ignoră.”

Îți las 10 obiceiuri pe care le faci în fiecare zi și care îți pot lua ani din viață.