Euromedicalserv Masaj Fizioterapie Bacau

Sarbatori cu bine să aveți!

Masaj și aromoterapie
Cele mai bune 6 uleiuri esențiale pentru masaj

The 6 best massage essential oils 2020-Essential Oils Bulk | AromaEasy In this article, we share the 6 best essential oil perfect for a massage so you can build up your own luxurious spa experience right from your own home.

Dacă tot e vremea pentru recoltarea rădăcinilor...

Ceaiul din Radacina de Brusture - Leacuri Din Batrani Ceaiul din radacina de brusture are capacitatea de a curata rapid si eficient toxinele din organism datorita proprietatilor detoxifiante, anticancerigene, antimicrobiene sau antiinflamatoare. Vreme de secole, radacina de Brusture a fost considerata drept cel mai important remediu pentru curatarea sa...

ACTIVITATE SUSPENDATĂ

Atenţie: chiar dacă amorţelile în mâini, ameţelile şi starea de slăbiciune dispar după curele de fizio şi kinetoterapie, nu trebuie să renunţaţi la gimnastica medicală. Pentru ca simptomele neplăcute ale spondilozei cervicale să nu reapară sau pentru ca aceste crize să fie cât mai rare, este obligatorie practicarea constantă a gimnasticii medicale. Asta înseamnă ca pacientul să facă zi de zi exerciţiile învăţate la curele de kinetoterapie.

Prof. dr. Rodica Chiriac, Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului de Recuperare Iaşi: „Apariţia osteofitelor (n.r. - ciocuri pe coloană) este în legătură cu procesul de degradare a coloanei vertebrale. Având o anumită rezistenţă, coloana se degradează mai repede atunci când este „folosită necorespunzător“. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, coloana lucrează în încărcare - susţine capul, braţele, ceea ce ducem sau ridicăm cu braţele. La aceste greutăţi, pe care trebuie să le susţină, se adaugă mişcările permanente în care angajăm coloana - toate mişcările, gesturile profesionale, gesturile de zi cu zi se realizează cu aceste angajări ale coloanei. Dacă la aceste mişcări realizate incorect se adaugă poziţiii vicioase de stat pe scaun, la birou sau la volan degradarea coloanei este mai rapidă. Din păcate nu suntem învăţaţi de mici cm să ne ridicăm corect din pat, cm să stăm corect pe scaun, cm să facem gestualitate corectă în timpul programului profesional. Toată această utilizare intensivă şi de multe ori incorectă consumă structurile articulare care se degradează. Şi această degradare face să apară la marginea osului acele producţii numite osteofite. Concomitent se degradează şi cartilagiul care acoperă osul articular. Pe zi ce trece, cartilagiul îşi pierde proprietăţile lui de lubrefiere şi de facilitare a mişcării, ceea ce duce la degradarea întregii articulaţii. Spondiloza este o afecţiune degenerativă a coloanei „distribuită“ pe întreaga coloană, de sus până jos. Mai des apare însă în regiunea lombară (n.r. - în zona şalelor) şi în regiunea cervicală (n.r. - zona gâtului). Cea care poate fi cauza ameţelilor, vertijului este spondiloza cervicală.

Ce trebuie făcut când apar simptomele? ameţeala, vâjâielile în urechi, amorţeli ale mâinilor

Tratamentul este de lungă durată şi înseamnă în primul rând efectuarea constantă a gimnasticii medicale. Medicamentele şi fizioterapia ajută doar atunci când se acutizează simptomele. De exemplu, când apar dureri se pot administra pentru o perioadă antiinflamatoare, antalgice, decontracturante. Ameţeala, vâjâielile în urechi, pot fi şi ele reduse prin administrarea unor medicamente pentru o perioadă limitată de timp. De asemenea, procedeele fizioterapeutice remit simptomele zgomotoase, ameţelile şi durerile în interval de câteva săptămâni. Procedeele de fizioterapie vor urmări decontractarea musculaturii cervicale prin ionizări, curenţi dinamici, împachetări cu parafină, masaj. Şi laseroterapia este indicată, durerea, inflamaţia având un foarte bun răspuns la terapia laser. De altfel, întreg aparatul locomotor răspunde foarte bine la tot ce înseamnă fizioterapie. Dar, atenţie, fizioterapia nu are valoare profilactică. Ajută în etapele acute, când simptomele sunt zgomotoase şi aduc pacientul la medic. Însă, pentru ca să nu reapară sau pentru ca aceste crize să fie cât mai rare este obligatorie practicarea constantă a gimnasticii medicale. Bineînţeles, kinetoterapia se recomandă şi în fazele acute. Dar, dacă după fizioterapie şi gimnastică s-au estompat simptomele - ameţeli, dureri, vertij etc. - asta nu înseamnă „să ne culcăm pe o ureche“. Gimnastica este obligatoriu să fie efectuată în continuare. Şi asta înseamnă că trebuie practicată constant. Sunt exerciţii uşoare care pot fi făcute zilnic, acasă. Atenţie însă: aceste exerciţii trebuie efectuate acasă, abia după ce au fost învăţate de la kinetoterapeuţi“.

Mişcările de zi de zi nu înseamnă gimnastică medicală

Kinetoterapia (n.r. - gimnastica medicală) nu numai că ne scoate din suferinţă în perioada acută, dar, practicată constant, are rol profilactic. Adică simptomele supărătoare nu vor mai reapărea atât de des. Repet: mişcările de gimnastică medicală specifice afecţiunilor coloanei, inclusiv spondilozei cervicale, trebuie învăţate de la oameni specializaţi. Şi, atenţie: mişcările de zi de zi nu trebuie confundate cu gimnastica medicală. Toţi facem mişcare - mergem la serviciu, scriem, spălăm vase, dăm cu aspiratorul. Însă, de cele mai multe ori, acestea sunt mişcări de uzură, efectuate adesea vicios. Mişcări care se fac repetat în mod prelungit reprezintă tot o uzură pentru coloană, articulaţii, cartilagii. Niciodată nu o să spălăm o farfurie ducând mâna de la nivel vertical până la nivel inferior; de obicei, în mişcările zilnice folosim un unghi foarte mic pentru articulaţie. Pentru ca acel cartilaj al articulaţiei să-şi menţină fiabilitatea trebuie făcută mişcarea amplă. De aceea este importantă gimnastica medicală zilnică. Este necesar a executa această gimnastică zilnic, cel puţin 10-15 minute, seara, la sfârşitul activităţii. Programul trebuie alcătuit de un specialist în kinetoterapie. Şi vreau să mai subliniez ceva: a merge la o sală de gimnastică, de fitness fără un consult medical, fără o indicaţie medicală este de multe ori un abuz şi poate face mai mult rău unei persoane cu afecţiuni ale coloanei“.

Spondiloza cervicală se manifestă prin dureri, amorţeli în mâiini, până la ameţeli şi căderi din picioare

Spondiloza este forma de reumatism degenerativ produsă de uzura discurilor intervertebrale, însoţită de reacţii de reparare (osteofite) la nivelul corpilor vertebrali. Osteofitul este termenul ştiinţific pentru termenul popular cioc pe coloană. Această expresie foarte plastică exprimă însă adevărul - pe radiografie toate aceste producţii osoase, legate de procesul de degenerare, de uzură a coloanei vertebrale, arată ca nişte ciocuri. Pot fi mai mari, mai mici şi uneori chiar foarte mari - peste un centimetru. Osteofitul este un proces de reparaţie osoasă care apare în jurul discurilor sau cartilajelor şi nu stă întotdeauna la baza suferinţei dureroase din spondiloză. Suferinţa în spondiloza cervicală este provocată de degradarea cartilagiului articulaţiei şi de afectarea discurilor intrevertebrale; doar în cazuri foarte rare simptomele neplăcute pot fi cauzate de excrescenţele osteofitice. Deseori pacienţii sunt speriaţi când află de existenţa acestor „ciocuri de papagal“. Însă, în urma discuţiilor, pacienţii realizează că simptomele neplăcute reapar fie în legătură cu modificările meteorologice, fie după eforturi prelungite sau din cauza unor poziţii şi mişcări vicioase, fie din cauza unei expuneri la frig sau la curent.

Durerea

Durerea are caracter mecanic şi apare în special la oboseală, la statul mult în picioare. Durerea şi disconfortul articular apar numai atunci când scade tonusul muscular şi apar poziţiile vicioase prin deplasări ale discului intervertebral.

Amorţeli, furnicături

Din coloana cervicală (n.r. - zona gâtului) ies nervii pentru membrul superior, iar din coloana lombară (n.r. - zona şalelor) ies nervii pentru membrul inferior. În consecinţă, dacă este vorba de o spondiloză cervicală vor exista simptome în zona braţelor - vor apărea amorţeli şi furnicături în mâini, acestea fiind expresia suferinţei nervilor coloanei. Când un nerv este iritat sau compresat, aşa cm se întâmplă în cazul acestor procese degenerative, apar amorţelile, furnicăturile, scăderea de forţă musculară.

Ameţeli

Ameţelile şi pierderea echilibrului (n.r. - unii bolnavi nu se pot ţine pe picioare) sunt simptomele care „sperie“ cel mai tare pacienţii cu spondiloză cervicală. De ce apar acestea? Artera care irigă partea posterioară a creierului are traiectul prin coloana cervicală. Artera poate fi comprimată din cauza procesului de degenerare a coloanei şi atunci nu mai ajunge suficient sânge pentru a oxigena creierul. În consecinţă, apar ameţelile, vâjâiala în ureche, căderile din picioare. Aceste simptome pot fi provocate sau accentuate de înclinarea sau rotirea bruscă a capului. De altfel, marea majoritate a bolnavilor cu spondiloză cervicală se adresează medicului când apar aceste probleme care îi sperie foarte tare.

Gimnastica zilnică executată cu perseverenţă şi corectarea precoce a poziţiilor vicioase ale coloanei: acestea sunt cele mai importante elemente de combatere a simptomelor neplăcute ale spindilozei cervicale.

Persoanele cu spondiloză cervicală trebuie să se odihnească fără a sprijini capul pe perne înalte, folosind doar un sul introdus sub ceafă.

Restabilirea funcţionalităţii musculaturii cervicale prin gimnastică şi masaj îndepărtează simptomele neplăcute din spondiloză.

Pacienţii trebuie să execute zilnic mişcări de gimnastică antagonică de extensie, flexie şi rotaţie a capului până la dispariţia durerilor musculare şi nevralgice.

Apariţia spondilozei poate fi prevenită dacă se combat zilnic cu perseverenţă poziţiile vicioase ale coloanei, începând din adolescenţă.

Trebuie să se evite poziţiile îndelungate cu capul flexat ( n.r. - înclinat). În cazul în care profesia impune o asemenea poziţie, este bine să se execute periodic mişcări de redresare fără a întrerupe activitatea profesională.

Tratamentele medicamentoase sunt doar ajutătoare pentru combaterea simptomelor neplăcute în fazele evolutive ale bolii.

Baza tratamentului profilactic şi curativ o asigură gimnastica zilnică executată cu perseverenţă şi corectarea precoce a poziţiilor vicioase ale coloanei cervicale în timpul şi la sfârşitul activităţii profesionale.

Spondiloza cervicală: gimnastica medicală ţine simptomele la distanţă! Atenţie: chiar dacă amorţelile în mâini, ameţelile şi starea de slăbiciune dispar după curele de fizio şi kinetoterapie, nu trebuie să renunţaţi la gimnastica medicală. Pentru ca simptomele neplăcute ale spondilozei cervicale să nu reapară sau pentru ca aceste crize să fie cât mai...

Exercitii recomandate

Kinetoterapia în discopatiile vertebrale lombare Ediţia prezentă pune în dezbatere recuperarea prin kinetoterapie a discopatiile vertebrale lombare. Acestea sunt tulburări degenerative apărute la nivelul di...

Durerea cervicală

Descriere
Durerea cervicală reprezintă orice durere sau disconfort apărut în regiunea gâtului unde se găsesc coloana cervicală, muşchi, ligamente, tendoane, nervi şi vase sangvine. Cei mai mulţi oameni vor simţi pe parcursul vieţii lor o astfel de durere şi de obicei aceasta nu reprezintă un motiv de îngrijorare.

Durerea cervicală se poate datora unor probleme minore cm ar fi o poziţie incorectă în timpul somnului sau poate apărea ca urmare a unor afecţiuni grave cm ar fi artrita sau discopatia degnerativă. Oricare dintre structurile de la nivelul gâtului se poate irita sau inflama ca răspuns la diferite situaţii.

În funcţie de cauza care o produce, durerea cervicală poate fi scurtă sau poate fi cronică, adică să dureze mai mult de 3 luni.

Durerea se poate resimţi ca o durere surdă sau poate fi ascuţită, ca un şoc într-o anumită zonă. Deşi cele mai mult cazuri de durere cervicală se rezolvă de la sine în câteva zile până la câteva săptămâni cu măsuri de îngrijire uzuale, acest tip de durere poate persista şi să conducă la afecţiuni serioase cm ar fi leziunea unui nerv.

De obicei sursa durerii este chiar la nivelul gâtului, dar poate fi datorată şi unor afecţiuni din alte zone ale corpului, cm ar fi cap, umeri sau torace şi să iradieze la nivelul gâtului. În consecinţă durerea cervicală poate fi însoţită de alte simptome.

Durerea cervicală acompaniată de alte simptome cm ar fi amorţeală care coboară pe braţ, dificultăţi respiratorii, rigiditatea gâtului poate fi semn al unei afecţiuni grave care trebuie evaluată imediat. De asemenea, trebuie consultat doctorul cât mai curând, dacă durerea a apărut ca urmare a unui traumatism sau accident sau dacă este puternică şi persistentă.

Durerea cervicală poate fi însoţită de alte simptome în funcţie de cauzele care o produc. De exemplu, dacă se datorează unei artrite pot apărea dureri şi în alte părţi ale corpului. Durerea cervicală apărută ca urmare a compresiei unui nerv poate duce la durere, furnicături şi amorţeală apărute la nivelul unuia sau al ambelor braţe. Durerea datorată poziţiei incorecte şi stresului poate apărea alături de oboseală şi tulburări de somn.

Simptomele ce pot însoţi durerea includ:
• Ameţeală;
• Fatigabilitate;
• Febră;
• Cefalee;
• Durere la nivelul umărului;
• Tulburări de somn;
• Edeme;
• Dureri şi furnicături la nivelul umărului sau braţului;

sus
Cauze posibile
Cele mai frecvente cauze de durere cervicală sunt reprezentate de suprasolicitare, poziţie incorectă şi lovituri puternice în ceafă care sunt adesea incriminate în accidentele rutiere sau alte traumatisme. Durerea cervicală poate fi cauzată şi de artrita reumatoidă sau fibromialgia. Afecţiuni sau răni în alte părţi ale corpului cm ar fi cap, torace sau umeri, pot de asemenea iradia la nivelul gâtului. Aceasta se numeşte durere secundară.

Cauze structurale:
• Hernia de disc;
• Osteoartrita;
• Osteomielita (infecţia sau inflamaţia vertebrelor);
• Osteoporoza (boală metabolică osoasă);
• Boala Paget a oaselor;
• Artrita reumatoidă;
• Traumatismele măduvei spinării;
• Boli degenerative ale coloanei vertebrale (discopatia degenerativă, numită şi spondiloză);
• Stenoza spinală (îngustarea canalului vertebral care comprimă măduva spinării sau nervii);
• Spondilita (infecţie sau inflamaţie a articulaţiilor coloanei vertebrale);
• Luxaţii şi entorse datorate suprasolicitării sau traumelor, spasme musculare;
• Lovituri puternice la nivelul cefei.

Alte cauze:
• Fibromialgia;
• Nevralgia occipitală (un tip de cefalee);
• Migrena.

Cauze grave care pot ameninţa viaţa:
• Atacul de cord (infarctul miocardic);
• Meningita;
• Mielomul multiplu;
• Tumori benigne sau maligne ale coloanei vertebrale.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:

Durerea cervicală este însoţită de simptome care pot indica o afecţiune ce ameninţă viaţa, cm ar fi:
• durere în piept;
• dificultăţi respiratorii;
• febră mare (peste 38,3°C);
• dureri la nivelul maxilarului;
• greaţă şi vărsături;
• amorţeală;
• rigiditatea gâtului, febră, frison;
• cefalee severă.

DESPRE SĂNĂTATE - "Bomba" din putinică: MURĂTURILE !!!

- Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin. Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat -

Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanţ de zeci de reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale, deşi erau obţinute printr-o suc­cesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale medicamentelor alopate. Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale ţării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie, polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii, renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa. Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte 30 de kilo­grame de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce şi în reduce­rea cu peste 50% a incidenţei cance­rului la sân, dar şi a altor cancere cu determinare hormonală.

Pornind de la aceste prime obser­vaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând, s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii he­patitici, cono­pida murată împiedică anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele de îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile coleste­rolului. Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine să le ştim.

Scurt istoric

În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiţie străveche şi bo­gată în prepararea şi consu­mul murăturilor. În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare şi de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost desco­perit şi folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cu­noscut aceste su­per-ali­mente:

* China - se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe acest teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar chine­zesc şi varza chinezească.

* India - şi aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute, ustu­roiul şi fructele de mango.

* Mesopotamia - este o ţară antică, care înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor în mură­turi, dar şi sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin şi us­turoi.

* Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a castraveţilor şi mor­covilor muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi externe.

* Arabii - au moştenit, se pare, de la mesopo­tamieni meş­te­şugul preparării castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele crude sau migdalele verzi.

Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor plăcute.

Motive ştiinţifice pentru a consuma murături

Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.

* Păstrează vitaminele ori­ginare - chiar şi vita­minele foarte sensibile, cm ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.

* Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanţe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.

* Sunt foarte sărace în ca­lo­rii - microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai puter­nice alimente anti-obezitate.

* Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.

* Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţeli­nă, seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul nervos şi cel endocrin.

Care murături au valoare terapeutică?

De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oţet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa cm au de cele mai multe ori cele produse industrial. Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, aşa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu ingredientele naturale. Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.

Unii specialişti consideră că murăturile puse toam­­na târziu, îşi păstrează mai bine calităţile cura­tive, dar mai mult contează calitatea şi felul de com­binare al ingredientelor decât acest detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de fermen­taţie care are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume şi producând nenumărate substanţe nutritive şi aromate. Murarea fiind un proces intens de fermen­taţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.

Tratamente cu murături

Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar calitatea lor, incontestabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai uşor de administrat. O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi, consu­mate în timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.

Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi

Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsimilor, chiar şi a celor cu potenţial toxic ridicat. Acesta este şi motivul pen­tru care organismul consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi şi alte alimente bogate în proteine sau grăsimi. Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:

* Digestie dificilă, dispepsie - tripsina, o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.

* Diabet za­ha­rat - castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii pancreasului, precum şi din cele care mă­resc receptivitatea organismului la insulină. Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie cantitativă.

* Colesterol şi trigliceride mărite - fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii hepatice din cas­traveţii muraţi sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge. Consumaţi con­stant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe zi), ei vor scădea valorile trigliceridelor şi ale coles­te­rolului şi vor proteja vasele de sânge de depunerea acestora.

Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi anticancerigene

Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tenţial fantas­tic de vin­de­care în coa­ja şi pul­pa gogone­lelor, sub­stan­ţe fără echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.

* Hepatită virală - un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate substanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C. Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.

* Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.

* Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători de efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi de ama­torii de culturism. Ele sunt utile şi pentru copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare fizică întârziată, cu o con­stituţie firavă.

Conopida murată - reglator hormonal şi protector nervos

Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tăţile tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în următoarele boli:

* Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză - conopida murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită şi care are proprietăţi tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile menstruale, pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză şi protejează organismul în timpul meno­pauzei.

* Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active mental şi fizic până la vârste foarte înaintate.

* Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor şi coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant san­guin.

Varza murată - imunoreglator, remediu anti-obezitate

Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase şi de complexe, încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul verzei murate este canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu un conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folo­site intern şi extern în peste o sută de afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:

* Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice - un studiu fă­cut în Coreea de Sud a arătat că animalele de experienţă hrănite cu varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu celebrul şi te­mutul virus al gri­pei aviare (alias H5N1), au supravieţuit într-o pro­porţie mult mai mare decât cele tra­tate prin metode alopate. Cum este posibil acest lucru? Prin calităţile imunostimulatoare ale verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de bacteriile prie­tenoase pe care le conţine. Acestea din urmă sunt un ajutor preţios şi în timpul tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn instalarea can­dida şi deficienţele imunitare care apar frec­vent după această terapie medica­men­toasă.

* Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice şi amelio­rând, gradat, bolile produse sau po­tenţate de acestea.

* Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de var­ză acră conţin mai puţine calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pă­trăţele de ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă de fibre alimentare - substanţe nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume şi fructe proas­pete. Pentru cei care nu suportă varza murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă şi folosirea cas­traveţilor, gogonelelor şi a pepenelui murat.

Varza roşie murată - vitaminizant şi anticancerigen

Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite pig­menţi antocianici, care sunt printre cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. Apoi, varza roşie con­ţine de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din această vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare, această mură­tură are câteva calităţi terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte greu tratabile:

* Boală canceoasă - varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect. Zea­ma sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai mult timp după inge­rare, a unor agenţi can­ce­rigeni puternici, cm ar fi aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me şi din apă, ori gu­droanele din fu­mul de ţigară.

* Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni cu var­ză roşie murată. Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi pigmenţii din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.

* Parodontoză - se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie. Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori surprinzător de puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil de tratat.

Precauţii şi contraindicaţii

Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, uşoare colici abdo­minale. Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor.
..................................................................