Logopedie pentru toti

Interpretarea limbajului copilului: cheia înțelegerii stă în intuiția adulților, arată un nou studiu Interpretarea limbajului copilului este posibila. Abilitățile de ascultare și cunoașterea greșelilor de pronunție sunt esențiale.

De ce anumiți copii încep să vorbească mai devreme: Concluzia surprinzătoare dintr-un studiu realizat în 12 țări și 43 de limbi | Mamaplus Anii premergători vârstei școlare sunt fundamentali în dezvoltarea limbajului, marcând o perioadă de învățare accelerată și diversificată. În ciuda acestei

Ce înțelege un copil de trei ani atunci când vorbim cu el? Atât limbajul, cât și înțelegerea sunt funcții și abilități pe care le dobândim în mod natural. De la trei până la patru ani, copilul se confruntă cu progrese enorme asociate cu dezvoltarea limbajului.

Ce să facem dacă bănuim o întârziere în dezvoltarea limbajului: Exerciții pentru întârzierea vorbirii În primele luni de viață, părinții sunt de obicei atenți mai mult la aspectele fizice ale fetiței sau băiețelului lor: crește bine, poate să stea șezut, poate face primii pași?  În schimb, cultura comunicării preverbale nu este încă răspândită și mulți pă

Dezvoltarea vorbirii. Ghid pe vârste. Ce cuvinte trebuie să știe copilul? La ce vârstă apare dezvoltarea vorbirii? Iată o analiză a atingerii acestor obiective, dar și a situațiilor în care ele întârzie să apară.

Când copilul nu vorbește | Cum ar trebui să comunice un copil de 3 ani? - Clubul Bebelusilor Intarzierile in dezvoltarea copilului pot fi de mai multe tipuri, iar intarzierile legate de limbaj sunt printre cele mai frecvente. Ce poti face daca copilul nu vorbeste nici la 3 ani

Logopedia: Cum poate face diferența în viața copilului tău Logopedia poate face adevărate minuni pentru comunicare. Vorbim în detaliu despre utilitatea acestui tip de terapie în viața copilului tău.

Partea a 2-a
Care este diferența între tulburările de vorbire și tulburările de limbaj?

Dezvoltarea limbajului are diferite părți, iar copiii pot avea probleme cu una sau mai multe dintre următoarele:

Înțelegerea a ceea ce spun alții (limbaj receptiv).
Acest lucru s-ar putea datora neauzirii
cuvintelor (pierderea auzului) sau neînțelegerii sensului cuvintelor.
Un copil cu o tulburare de limbaj receptiv are dificultăți în înțelegerea cuvintelor pe care le aude și le citește, în a urma instrucțiuni sau a înțelege întrebările adresate.

Comunicarea gândurilor folosind limbajul (limbaj expresiv).
Acest lucru s-ar putea datora necunoașterii
cuvintelor care se folosesc sau datorita imposibilității de a pune cuvintele împreună.
Un copil cu o tulburare de limbaj expresiv are probleme în a vorbi cu ceilalți și a-și exprima gândurile și sentimentele.

Un copil va avea adesea ambele tulburări în același timp. Astfel de tulburări sunt adesea diagnosticate la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 5. Diagnosticarea corectă este crucială, astfel încât fiecare copil să poată primi ajutorul potrivit.
Este important de știut că învățarea mai multor limbi nu provoacă tulburări de limbaj la copii. Dar un copil cu tulburări de limbaj va avea aceleași probleme în toate limbile.

Care sunt simptomele tulburărilor de limbaj la un copil?

Copiii cu tulburare de limbaj receptiv au probleme cu înțelegerea limbajului, a sensului cuvintelor pe care le aud sau le văd, cu recunoașterea gesturilor și prezintă dificiltăți în identificarea obiectelor.

Un copil cu tulburare de limbaj expresiv are probleme cu limbajul. Copilul poate fi capabil să înțeleagă ce spun alții. Dar el sau ea are probleme când încearcă să vorbească și adesea nu poate exprima ceea ce simte și gândește.
Tulburarea poate afecta atât limbajul scris, cât și cel vorbit.
Cum îmi pot ajuta copilul să trăiască cu o tulburare de limbaj?
O tulburare de limbaj poate fi frustrantă pentru părinți și profesori, dar și pentru copil. Fără diagnostic și tratament, copiii cu o astfel de tulburare s-ar putea să nu se descurce bine la școală. De asemenea, se pot comporta greșit din cauza frustrării lor de a nu putea comunica. Dar tulburările de limbaj sunt o problemă frecventă la copii. Și pot fi tratați.
Cercetările au arătat că acei copii care încep terapia devreme au cel mai bun rezultat.

Este important de știut că părinții joacă un rol esențial.
Iată câteva modalități prin care vă puteți ajuta copilul:

Vorbește mult cu copilul tău. Acest lucru va ajuta copilul să învețe cuvinte noi.
Citește-i copilului tău în fiecare zi.
Vorbește-i copilului tău în limba pe care o cunoști cel mai bine.
Ascultă și răspunde când copilul tău vorbește.
Fă-ți copilul să-ți pună întrebări.
Oferă-i copilului timp să răspundă la întrebări.
Stabiliți limite de timp pentru vizionarea televizorului și utilizarea computerelor. Folosiți timpul pentru a vorbi și a citi împreună.

Tulburarea de articulație

Majoritatea copiilor învață să scoată toate sunetele de vorbire până la vârsta de 4 sau 5 ani. Copiii care au probleme cu vorbirea clară după această vârstă pot avea o tulburare a sunetului de vorbire. Un tip de tulburare a sunetului vorbirii este tulburarea de articulare.

Ce este tulburarea de articulație?
Articulația este procesul prin care oamenii trec pentru a produce sunete, silabe și cuvinte.
Un copil cu tulburare de articulare poate fi incapabil să producă anumite sunete sau să formeze anumite sunete corect, făcând astfel vorbirea copilului greu de înțeles și afectând de cele mai multe ori socializarea și învățarea.

Care este diferența dintre tulburarea de articulație și tulburarea fonologică?
Tulburarea de articulație și tulburarea fonologică sunt similare și adesea confundate. Dar este important să facem diferența între cele două, deoarece tratamentele variază.
Copiii cu tulburări de articulație au probleme cu funcțiile motorii necesare pentru a emite anumite sunete de vorbire. Ei nu își pot coordona buzele, limba, dinții, cerul gurii și plămânii pentru a produce anumite sunete. Ei pot forma sunete de vorbire distorsionate sau pot schimba sunete pe care nu le pot scoate.
Cu tulburări fonologice, copiii pot produce sunete corect, dar au dificultăți în a le pune împreună corect. De exemplu, copilul poate fi capabil să scoată sunetul „d” singur. Dar când copilul încearcă să spună un cuvânt care începe cu „d”, îl schimbă cu „g”.
Unii copii pot avea ambele tipuri de tulburări în același timp.

Care sunt unele semne și simptome ale tulburării de articulație?
Un copil cu tulburare de articulație poate fi greu de înțeles. Ele prezintă unul sau mai multe dintre cele patru tipuri de erori de articulare:

Adăugare: adăugarea de sunete sau silabe la cuvintele care nu aparțin acolo ( de ex. “tigru” - “tigriu”
Distorsiune: Schimbarea unui sunet ( de ex. “ș” cu “s”; “școala”- “scoala” sau “șoarece”- “soarece”)
Omisiune: lăsarea anumitor sunete din vorbire cu totul pe dinafară (de ex. în loc de “școala” pronunță “oala”; “școlar”- “olar”
Înlocuire: înlocuiește întotdeauna un sunet cu altul (de ex. în loc de “t” apare “d”; “tigru”-“digru”).

Dacă copilul dumneavoastră devine conștient de tulburarea de articulație, acesta poate prezenta anumite comportamente:
Evită să citească cu voce tare sau să vorbească cu alte persoane.
Devine tăcut sau excesiv de timid.
Apare frustrarea când vorbește.
Luptă cu încrederea și stima de sine.

Cine ar putea avea tulburări de articulație?
Tulburarea de articulație apare la copii. Dacă nu este tratată, tulburarea poate dura până la vârsta adultă. Dacă un adult dezvoltă o tulburare a sunetului vorbirii, aceasta se datorează unui alt motiv (leziuni cerebrale traumatice sau accident vascular cerebral).
Tulburările de articulație sunt mai frecvente la băieți decât la fete din motive necunoscute. O tulburare a sunetului vorbirii este, de asemenea, mai probabilă la un copil a cărui familie are antecedente de afecțiune.

Ce cauzează tulburarea de articulație?
Tulburarea de articulație nu are o cauză cunoscută. Nu înseamnă că ceva nu este în regulă cu creierul, nervii, buzele, limba, dinții, maxilarul, plămânii sau auzul copilului.
Deși nu există strategii pentru a preveni tulburarea de articulație, diagnosticul și terapia precoce pot ajuta la prevenirea agravării problemelor de vorbire sau să afecteze învățarea și socializarea.

Cum remediați tulburarea de articulație?
Pentru a trata tulburarea de articulație se recomandă terapie logopedică. Copilul dumneavoastră va lucra la vorbire în timpul întâlnirilor regulate și va avea exerciții și activități de făcut acasă.

În cadrul terapiei logopedice, se va urmări:
Exerciții de întărire a mușchilor implicați în vorbire;
Identificarea sunetelor pe care nu le pot emite;
Corectarea modul în care creează sunete;
Învățarea modalități de a controla părțile motorii ale vorbirii (de exemplu, mișcarea limbii, modelarea buzelor, etc.);
Recomandarea exercițiilor pentru formarea sunetului acasă.

Sursa: Clevelandclinic.org

Bâlbâiala

Bâlbâiala este o întrerupere a vorbirii în care o persoană poate avea dificultăți în a pronunța anumite silabe sau o incapacitate de a articula cuvinte, în ciuda faptului că știe ce vrea să spună.
Bâlbâiala este frecventă atunci când copiii învață să vorbească și este de trei până la patru ori mai frecventă la băieți decât la fete.

Simptome ale bâlbâielii:
Bâlbâiala implică adesea repetarea cuvintelor sau a părților de cuvinte, prelungirea anumitor sunete de vorbire și dificultăți în a găsi anumite cuvinte. Unele persoane care se bâlbâie par extrem de tensionate sau fără suflare atunci când vorbesc. Ei pot avea senzația că vorbirea lor este blocată sau oprită. (American Speech-Language-Hearing Association)

Semnele și simptomele comune asociate cu bâlbâiala includ:

- probleme la începutul unui cuvânt, frază sau propoziție
- ezitare înainte de a rosti anumite sunete
- repetarea unui sunet, cuvânt sau silabă
- prelungirea anumitor sunete de vorbire
- vorbirea poate ieși în rafale
- înlocuirea cuvintelor cu anumite sunete (circumlocuție)

Diagnosticul bâlbâielii

Unele aspecte ale bâlbâirii sunt evidente, în timp ce altele nu sunt.
Logopedul va urmari:
-tipurile de probleme pe care le experimentează persoana atunci când vorbește și cât de des apar acele problemele, precum și modul în care persoana face față bâlbâielii.
-rata de vorbire și abilitățile lingvistice, în funcție de vârsta și istoricul individului.

În urma datelor obținute logopedul va determina dacă există o tulburare de fluență și modul în care aceasta afectează viața de zi cu zi a persoanei.

Cauzele bâlbâielii:

Deși experții nu înțeleg cauzele exacte ale bâlbâirii, următorii factori pot juca un rol:

Dezvoltarea vorbirii
Pe măsură ce copiii învață să comunice, deseori se bâlbâie, in special când abilitățile lor de vorbire sunt încă în curs de dezvoltare. Aceasta durează de obicei mai puțin de 6 luni și este cel mai frecvent intâlnită între 2-6 ani.

Modificări neurologice
O întrerupere a semnalelor dintre creier și nervii responsabili de procesul vorbirii poate provoca bâlbâială. Acest lucru poate afecta copiii și adulții după un accident vascular cerebral sau leziuni cerebrale.

Factori psihologici
Factorii psihologici pot agrava bâlbâiala pentru persoanele care deja se bâlbâie.
De exemplu, stresul, jena și anxietatea pot face bâlbâiala mai pronunțată, dar, de obicei, acestea nu sunt cauza de bază.
Cu alte cuvinte, anxietatea, stima de sine scăzută, nervozitatea și stresul nu provoacă bâlbâială; în schimb, ele rezultă din trăirea cu o problemă de vorbire stigmatizată, care uneori poate agrava simptomele.

Factori de risc ai bâlbâielii:

Istoricul familie.
Mulți copii care au o bâlbâială care persistă dincolo de stadiul de dezvoltare a limbajului au un membru apropiat al familiei care se bâlbâie. Aproximativ 2 din 3 persoane cu bâlbâială au antecedente familiale de bâlbâială.

Vârsta la care începe bâlbâiala.
Un copil care începe să se bâlbâie înainte de vârsta de 3,5 ani este mai puțin probabil să o facă mai târziu în viață. Cu cât bâlbâiala începe mai devreme, cu atât este mai puțin probabil să continue pe termen lung.
Aproximativ trei sferturi din toți copiii mici care se bâlbâie vor înceta să facă acest lucru în 1 sau 2 ani fără terapie logopedică.

S*x.
Bâlbâiala pe termen lung este de trei până la patru ori mai frecventă la băieți decât la fete. Experții nu sunt siguri de ce se întâmplă acest lucru, dar cred că pot exista motive neurologice.

Ajutor pentru bâlbâială:

Bâlbâiala de dezvoltare se va rezolva de obicei fără intervenție. Cu toate acestea, părinții ar trebui să ia în considerare vizita la medicul lor atunci când:
-bâlbâiala copilului a persistat mai mult de 6 luni
-când bâlbâiala apare mai frecvent
-când încordarea mușchilor faciali și ai corpului superior însoțește bâlbâiala
-atunci când interferează cu munca școlară a copilului
-atunci când provoacă dificultăți emoționale, cm ar fi frica de locuri sau situații
-când persistă după ce copilul împlinește 5 ani.

Terapii pentru bâlbâială:

O bună evaluare a bâlbâirii este vitală, deoarece aceasta determină cea mai bună terapie.

Terapiile implică predarea de abilități, strategii și comportamente care ajută la comunicarea orală. Cum ar fi:
Terapia de modelare a fluenței
-implică învățarea unei persoane să întindă vocalele și consoanele. Acest lucru poate ajuta o persoană să vorbească la viteze mai mari fără întrerupere și să folosească propoziții și fraze mai lungi.
-o altă tehnică presupune exersarea vorbirii calme, temperate la o viteză foarte mică, folosind propoziții și fraze scurte.

Terapia de modificare a bâlbâielii

-această terapie nu are ca scop eliminarea bâlbâielii. În schimb, urmărește să modifice nivelul efortului depus in a se exprima.
Această terapie funcționează pe principiul că, dacă anxietatea agravează bâlbâiala, reducerea efortului necesar va atenua bâlbâiala.

Cum ne raportăm la cei care suferă de bâlbâială:

Oamenii care nu sunt obișnuiți să vorbească cu cineva care se bâlbâie ar putea să nu fie siguri cm să răspundă.
Uneori, ascultătorul va privi în altă parte ori de câte ori persoana se bâlbâie, încearcă să ajute completând cuvintele sau frazele care le lipsesc sau pur și simplu evită oamenii care se bâlbâie.
Este esențial să ne amintim că o persoană care se bâlbâie vrea să comunice la fel ca toți ceilalți. Este important să vă concentrați pe vorbitor și să ascultați informațiile pe care le transmite, mai degrabă decât modul în care sună.
Dacă nu ești sigur cm să te comporți atunci când vorbești cu o persoană care se bâlbâie și nu este nimeni altcineva în preajmă, ar putea fi util să o întrebi care ar fi cea mai bună modalitate de a răspunde.

Sursa:
Stuttering- all you need to know
(Medically reviewed by Nancy Hammond, M.D. — By Tim Newman — Updated on Dec 17, 2021)

Care este diferența dintre o tulburare de vorbire și o tulburare de limbaj?

Tulburările de vorbire și cele de limbaj sunt două cuvinte care sunt adesea folosite interschimbabil, dar sunt două tipuri foarte diferite de probleme.
A vorbi înseamnă utilizarea mușchiilor maxilarului, limba, buzele și corzile vocale. Limbajul este un set de cuvinte și simboluri făcute pentru a comunica un mesaj.
Tulburările de limbaj și de vorbire pot afecta o persoana separat, sau ambele se pot întâmpla în același timp.

Ce este tulburarea de vorbire?

Persoanele care au tulburări de vorbire prezintă dificultăți în a pronunța diferite sunete de vorbire. Ele pot distorsiona sunetele unor cuvinte și pot lăsa alte sunete complet pe din afară.

Există trei categorii generale de tulburări de vorbire:

Tulburare de fluență. Acest tip poate fi descris ca o repetare neobișnuită a sunetelor sau a ritmului.

Tulburarea vocii. O tulburare a vocii înseamnă un ton atipic al vocii, cm ar fi o înălțime, rezonanță sau un volum neobișnuit.

Tulburare de articulație. Implica distorsionarea anumitor sunete sau omiterea completa a acestora.

Tipuri de tulburări de vorbire

Apraxia vorbirii în copilărie.
Poate apărea la copii atunci când ei încep să vorbească. Semnalele creierului nu comunică cu gura, astfel încât copilul nu își poate mișca buzele și limba așa cm îș doresc.
Disartrie.
Acest tip de tulburări de vorbire apare atunci când mușchii folosiți pentru a vorbi sunt prea slabi și nu pot forma corect cuvintele.
Tulburări miofuncționale orofaciale (OMD).
OMD se caracterizează printr-un model anormal de utilizare a mușchilor faciali. OMD interferează cu modul în care mușchii faciali, inclusiv limba, sunt utilizați. Persoanele care suferă de OMD ar putea, de asemenea, să se lupte să respire pe nas.
Tulburări ale sunetului vorbirii.
Este normal ca copiii să se chinuie să pronunțe anumite sunete în timp ce învață să vorbească. Dar după vârsta de patru sau cinci ani, pronunțarea greșită constantă ar putea semnala o problemă. Poate continua până la vârsta adultă sau poate apărea după un accident vascular cerebral.
Bâlbâiala.
Este o întrerupere a vorbirii în care o persoană poate avea dificultăți în a pronunța anumite silabe sau o incapacitate de a articula cuvinte, în ciuda faptului că știe ce vrea să spună. Bâlbâiala poate fi intensificată de emoții puternice sau de stres.
Voce.
O tulburare de voce poate însemna că ți-ai „pierdut” vocea pentru că ai stresat-o prea mult. Poate însemna și o tuse cronică sau o paralizie a corzilor vocale, printre altele.

Tulburările de vorbire pot începe în copilărie și pot continua până la vârsta adultă. Altele se pot întâmpla din cauza unei traume sau după un eveniment medical cm ar fi un accident vascular cerebral.

Înțelegerea tulburărilor de vorbire și sfaturi pentru a îmbunătăți comunicarea:

A avea o tulburare de vorbire poate fi o experiență foarte frustrantă și jenantă pentru persoana care se confruntă cu aceasta. Este important să fii răbdător și înțelegător atunci când comunici.

-Vorbește încet și folosește gesturi cu mâinile
-Păstrați un pix și hârtie la îndemână în cazul în care este nevoie pentru a comunica
-Menține un mediu calm, fără sunete stimulatoare
-Folosește fraze simple când vorbești
-Folosește-ți tonul obișnuit al vocii.

Sursa:
What to Know About Speech Impairment
Written by WebMD Editorial Contributors
Medically Reviewed by Dan Brennan, MD on April 21, 2021

Jocuri care îi ajută pe copii să își dezvolte vocabularul și să se exprime cât mai bine - Totul Despre Mame Poate că eşti bun la matematică, un geniu în chimie sau un violonist desăvârşit, dar, dacă nu ştii să te exprimi, îți va fi greu să te faci remarcat și să ai succes. Iată cum