L'Atelier No48

Unul dintre aspectele care mă bucură cel mai mult, este că cele mai multe dintre clientele mele găsesc această experiență relaxantă.
Cine-ar fi crezut, ca dermopigmentarea va ajunge să fie pe lista procedurilor la care vii nu doar pentru rezultat, ci și pentru starea pe care ți-o oferă?
Multe cliente chiar adorm în timpul procedurii, iar pentru mine acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente.

Sprâncene ALLURÉ by L'Atelier N°48.🤍

Sprâncene reconstituite printr-un mix de tehnici. 🤍

Sprânenele şi impactul lor asupra esteticii şi armoniei feței. 🤍

Îmi pare rău că din poze nu se poate observa prea bine de la ce sprâncene am pornit, le-am fotografiat din poziții diferite înainte şi după.
Forma era rotunjită, subțiate mult, firele lungi reuşeau să mascheze o parte din problemă. Pielea, în schimb, a fost ideală şi am putut lucra foarte uşor.

Şi da, nu toate femeile care ajung la mine, vor să apară cu totul în fotografii. Poate zilele viitoare.... fingers crossed 🥹

În ultima perioadă tot aud că pe 12 august urmează o eclipsă de Soare și mi-am dat seama că au trecut... 27 de ani de la eclipsa din 1999. 😐
Mi se pare ireal.....
Aveam vreo 20-21 de ani și încă țin minte perfect toată agitația din perioada aia. Țin minte că toată lumea își cumpărase ochelari speciali, că nu se vorbea despre altceva și că am ieșit cu toții să o privim.
Circulau tot felul de zvonuri. Ba că vine sfârșitul lumii, ba că urmează cine știe ce catastrofă. Nu știu câți dintre voi vă mai amintiți asta, dar făcea parte din tot hype-ul momentului.😄
Cred că a fost unul dintre puținele momente în care aveai senzația că o țară întreagă s-a oprit pentru câteva minute și s-a uitat în aceeași direcție.
România a avut atunci norocul să fie chiar pe traseul eclipsei, iar cei care au prins momentul încă și-l amintesc.

Peste câteva zile vom vedea din nou o eclipsă. Dacă aveți de gând să o urmăriți, vă rog să nu vă uitați direct la Soare.
Nu contează că este acoperit pe jumătate sau aproape de tot. Razele lui pot produce arsuri ale retinei fără să simți absolut nimic în momentul respectiv, iar afectarea poate fi permanentă. Dacă vreți să o vedeți, folosiți doar ochelari speciali pentru eclipse.
Anul ăsta, eclipsa totală se va vedea cel mai bine din Islanda, Groenlanda, nordul Spaniei și din câteva regiuni din nordul Rusiei. În România vom vedea doar o eclipsă parțială, chiar înainte de apusul Soarelui. Așa că, dacă se întâmplă să fiți în vacanță prin una dintre zonele aflate pe traseul eclipsei totale, veți avea norocul să vedeți unul dintre cele mai spectaculoase fenomene astronomice care există.

Sprâncene bine proporționate şi personalizate în funcție de trăsături.
Suntem diferiți, şi asta e superputerea noastră.

Trăim în era cu cele mai rapide schimbări.
De la un an la altul, parcă trăim alte timpuri. Totul se mișcă mai repede, iar timpul a devenit una dintre cele mai valoroase resurse pe care le avem.
Când vine vorba de machiaj, sprâncenele sunt, de multe ori, partea care ne dă cea mai mare bătaie de cap şi ne consumă cel mai mult timp.
Micropigmentarea nu înseamnă doar sprâncene frumoase. Înseamnă să câștigi câteva minute în fiecare dimineață. De multe ori asta înseamnă că îți poți permite să mai apeși snooze pe alarmă măcar o dată. Sau chiar de două ori.

Dacă și ție îți este frică de sprâncenele care par tatuate, vreau să ştii că nu eşti singura.
De fapt, acesta este motivul pentru care multe femei amână ani întregi să facă micropigmentare.
Un rezultat natural nu înseamnă doar să ai mai puțin pigment. Înseamnă să ai forma, grosimea și intensitatea potrivite pentru chipul tău.
Atunci când sprâncenele sunt adaptate femeii, oamenii observă frumusețea ei. Nu sprâncenele. 🤍

Noi, oamenii credem aproape întotdeauna că evoluția trebuie să fie foarte vizibilă. Dacă la începutul anului ți-ai propus un anumit obiectiv, te aștepți ca după câteva luni sau după un an să fii foarte aproape de el. Iar când nu se întâmplă asta, concluzia vine aproape automat: am stagnat. Sau, mai rău, am dat înapoi.
Cred că aici greșim de cele mai multe ori.
Ne uităm atât de mult la destinație, încât uităm să observăm tot ce s-a schimbat în noi între timp. Avem impresia că singura evoluție care contează este cea care ne apropie de obiectivul principal, când, de fapt, viața nu evoluează niciodată pe o singură direcție.
Și eu trec prin perioade în care am senzația că nu ajung acolo unde mi-am propus, că lucrurile se mișcă prea încet sau că timpul trece mai repede decât reușesc eu să construiesc. Din când în când însă îmi fac un exercițiu care mă ajută enorm. Încerc să mă privesc cât pot de obiectiv și să compar omul de astăzi cu omul de acum un an sau doi, nu cu imaginea ideală pe care mi-am construit-o despre viitor.
Și aproape de fiecare dată, autoanaliza mă ajută să descopăr că am evoluat mult mai mult decât aveam impresia.

De exemplu, am reușit să scap de dermatilomanie, un obicei cu care m-am luptat ani întregi. Aveam mereu răni la mâini, îmi rupeam pielea fără să-mi dau seama, unghiile mele arătau îngrozitor, iar mâinile deveniseră o sursă constantă de disconfort și rușine. Astăzi aproape că nu mă mai gândesc la asta. Din exterior poate părea un detaliu neimportant. Pentru mine a fost o victorie uriașă.
Am învățat să investesc la bursă, un lucru pe care mi l-am dorit ani de zile, dar pe care îl amânam din frică. Eram convinsă că este un domeniu prea complicat pentru mine și că nu voi avea niciodată curajul să fac primul pas. Astăzi încă învăț, dar primul pas a fost făcut.
În ultimii ani am înțeles mult mai bine și ce se întâmpla cu mine. Am descoperit lucruri despre sănătatea femeii despre care aproape că nu se vorbea atunci când aveam nevoie de răspunsuri. Am început să mă cunosc mai bine, să-mi înțeleg reacțiile și să nu mă mai judec atât de aspru pentru ele.

Iar unul dintre cele mai importante lucruri este relația cu copilul meu, acum adolescent, aproape adult. Relația dintre un părinte și copil nu rămâne niciodată aceeași. Se schimbă odată cu fiecare etapă din viața lui, iar noi trebuie să învățăm din nou și din nou să ne adaptăm. Dacă ești o persoană anxioasă și ai tendința să controlezi tot, fiecare schimbare pare o pierdere. Ai impresia că nu mai stă nimic în mâinile tale. Dar, privind în urmă, îmi dau seama că după o perioadă foarte grea am reușit să găsim un echilibru. Astăzi relația noastră este mai relaxată, mai matură și cred că ne înțelegem mult mai bine decât înainte.
Niciunul dintre lucrurile acestea nu mă apropie în mod direct de toate obiectivele pe care mi le-am propus. Dar toate m-au schimbat pe mine.
Aici cred că este capcana în care cădem foarte mulți dintre noi. Măsurăm progresul doar printr-un singur obiectiv și ignorăm toate celelalte lucruri care se reconstruiesc în interiorul nostru. Uităm că până construim etajele, lucrăm mai întâi la fundație. Iar fundația nu impresionează pe nimeni, dar fără ea nu poți ridica nimic durabil.
Poate că, din când în când, merită să ne oprim și să ne întrebăm nu doar cât de departe mai avem până unde vrem să ajungem, ci și cât de diferiți am devenit față de omul care a pornit la drum.
S-ar putea să descoperim că am evoluat mult mai mult decât ne-am dat vreodată seama.
Iar micile victorii contează la fel de mult.