Lady Cozac

Am citit recent o postare scrisă de Mirela Retegan despre crezul ei și m-am întrebat care este crezul meu.

După zece ani de Lady Cozac, doi copii, un divorț și multe momente în care am simțit că trebuie să o iau de la zero, acesta este crezul meu astăzi:

✨ Cred că este responsabilitatea mea exclusivă să am grijă de lumea mea interioară.

✨ Cred că respectul începe în interior. Abia atunci când încetăm să îl mai cerem de la ceilalți și începem să ni-l oferim nouă înșine putem crește cu adevărat.

✨ Cred că atunci când mă tratez cu respect și grijă mă antrenez, în fiecare zi, să ofer același lucru și oamenilor din jurul meu.

✨ Cred că nu sunt o victimă, atâta timp cât știu că alegerea de a rămâne sau de a pleca dintr-un context care nu îmi face bine îmi aparține.

✨ Cred că într-o lume lovită de violență, blândețea rămâne cea mai mare formă de curaj.

✨ Cred că dintr-o lume interioară în care domnesc liniștea, iubirea și echilibrul se nasc bunătatea, empatia și puterea de a-i susține pe ceilalți.

✨ Cred că atunci când alegi să vezi lumina chiar și în cele mai dificile contexte, găsești puterea să continui.

✨ Cred că atunci când te vezi ca pe o lucrare încă în lucru, ai deschiderea să te bucuri de proces.

✨Cred că a face mai mult, mai repede și mai ieftin nu este calea mea. A face cu iubire, cu un scop, va fi întotdeauna drumul meu.

✨Cred că lumea își va găsi mereu drumul prin curiozitatea de a înțelege ce se petrece cu celălalt, nu prin graba de a-l judeca.

✨ Cred că împreună este unul dintre cele mai frumoase locuri în care putem fi.

✨ Cred că ajutorul pe care ni-l oferim unii altora nu trebuie să fie întotdeauna mare. Un simplu „te văd”, o îmbrățișare sau câteva cuvinte rostite la momentul potrivit pot face minuni.

✨ Cred că prezența mea trebuie să-mi bucure sufletul. La finalul fiecărei zile și la începutul fiecărei dimineți, pe mine mă am întotdeauna.

Sper ca peste 10 ani să descopăr că m-a purtat spre experiențe, oameni și versiuni ale mele pe care azi nici nu mi le pot imagina. Și sper să nu încetez vreodată să îmi rescriu crezul, pe măsură ce viața mă învață lucruri noi.

Dar tu? În ce crezi cu adevărat? ❤️

Există produse care îți rezolvă o nevoie. Și există produse care reușesc să îți transmită o stare.

Lucrez pe MacBook nu pentru că este singurul laptop bun de pe piață ci pentru că, de fiecare dată când îl deschid, mă invită să creez.

Acesta este și standardul după care aleg să construiesc produsele din universul de organizare Lady Cozac.

Nu doar instrumente de organizare. Mai degrabă produse care să îți amintească, în fiecare zi, că visurile tale sunt importante și merită îndeplinite.

Știu că Electryphy este perceput în primul rând ca un brand românesc dedicat tenisului, iar eu încă nu joc tenis. 😊

Dar pentru mine este genul de echipament pe care îl pot integra în orice formă de mișcare aleg. Ba chiar este genul de echipament care mă invită să mă mișc.

În liceu, alergarea de rezistență era proba mea preferată. Și a devenit un obicei, mai ales în anul cu bacalaureatul.

Îmi plăcea pentru că, de fiecare dată când îmi împingeam limitele corpului puțin mai departe, simțeam că devin și mental mai puternică.

Așa că am continuat să alerg și în facultate. Dar apoi, cred că aș putea număra pe degete de câte ori am alergat în ultimii aproape 20 de ani.

Cu toate acestea, zilele trecute m-am trezit alergând iar. Nu a fost planificat. Îmbrăcasem echipamentul să fac yoga, apoi că tot eram îmbrăcată am decis să ies la o plimbare rapidă ca mai apoi să mă trezesc pe pista de alergare.

Echipamentul de la Electryphy nu face minuni. Dar atunci când îl îmbrac, mă simt deja femeia care are grijă de corpul ei. Mă simt puternică. Liberă. Pregătită să mă mișc. Iar asta mă ajută enorm să nu mai stau pe gânduri și să acționez.

Cred că aici este diferența dintre un simplu produs și un brand.

Un produs îți rezolvă o nevoie.
Un brand bun îți amintește cine îți dorești să fii și te susține să ajungi acolo.

Dacă și voi vreți un echipament care să vă facă primul pas puțin mai ușor, aruncați un ochi pe electryphy.ro.

Iar dacă vă inspiră ceva, folosiți codul LADYCOZAC20 pentru o mică încurajare din partea mea. 💜

În fiecare joi vreau să spun „mulțumesc” unui om care mi-a schimbat viața. Pentru că prea des îi apreciem în gând și prea rar le spunem cu voce tare. Astăzi este despre Claudia.
Ne cunoaștem din liceu.

A fost colega mea de bancă și cea mai bună prietenă. Într-o zi mi-a dăruit un breloc pe care încă îl port la chei. Au trecut peste 20 de ani și, de fiecare dată când îl văd, îmi amintește de prietenia noastră.

Astăzi este medicul meu stomatolog.
Chiar dacă Boca Dental Clinique este în Bistrița, continui să fac drumul până la ea. Asta fac de peste 20 de ani. Pentru că unii oameni sunt imposibil de înlocuit.

Au existat perioade în care viața nu a fost deloc simplă pentru mine și în care cu greu îmi puteam permite tratamentele stomatologice de care aveam nevoie.
Claudia a ales mereu să îmi fie alături.
Nu m-a făcut niciodată să mă simt judecată sau rușinată când treceam prin situații dificile. A fost mereu lângă mine și m-a ajutat să continui să zâmbesc, iar asta nu se uită niciodată.

Lumea mea este mai frumoasă pentru că exiști în ea. Mulțumesc, Claudia. 💛

***
Există tot mai multe cercetări din psihologia pozitivă care arată că atunci când suntem martorii unei povești autentice de recunoștință, beneficiile nu sunt doar pentru cel care mulțumește. Ele se răsfrâng și asupra tuturor celor care citesc sau ascultă povestea.

De aceea mi-ar plăcea ca Grateful Thursday să devină un exercițiu colectiv de recunoștință.

Există un om căruia ai vrea să-i spui „mulțumesc”?
💛 Scrie-i povestea în comentarii.
💛 Sau posteaz-o pe pagina ta folosind și .
💛 Sau trimite-mi-o în mesaj privat.

Din când în când voi alege câteva dintre poveștile trimise și le voi posta aici.

Hai să construim împreună cea mai frumoasă colecție de povești despre oamenii care fac o diferență în viețile noastre.

Pentru mine, cel mai greu nu este să am idei. Uneori am chiar prea multe. 😅

Provocarea este aproape întotdeauna răbdarea.

Răbdarea de a aștepta până când o idee este pregătită să existe.

Designul acesta, care definește colecția aniversară LC@10, este unul pe care l-am purtat în minte ani la rând.

Îmi doream să creez o imagine puternică, elegantă și distinsă.

Să aibă flori, dar să nu fie o colecție florală. Să aibă, obligatoriu, păsări și stele.

Am revenit la această idee de nenumărate ori în ultimii ani și, de fiecare dată, simțeam că nu se așază.

Ideea din mintea mea era minunată, doar că trebuia să mai am puțină răbdare să cresc și eu la nivelul ei.

Când a fost momentul potrivit să găsesc elementele grafice și să le pun într-o formă coerentă a fost un proces care a curs natural cu o repeziciune. Și cu ochii închiși aș fi știut ce să fac.

Uneori nu inspirația este cheia. Magia se produce în momentul în care tu și ideea ta vă întâlniți în același stadiu al maturizării.

Astăzi, designul acesta se regăsește pe toate variantele plannerului 365 new days și pe Notes. Iar de fiecare dată când le văd împreună, îmi amintesc că unele idei au nevoie doar de timpul potrivit ca să prindă viață. 💛

Sunt tare curioasă care dintre ele simți că ți se potrivește cel mai bine în perioada aceasta a vieții?

🌸 Planner A4
🌸 Planner A5
🌸 Planner de buzunar
🌸 Notes

Cred că mulți dintre noi am fost învățați să privim obiceiurile ca pe o formă de disciplină.

Ca pe o listă de lucruri pe care trebuie să le facem:
- să mâncăm sănătos
- să facem mișcare
- să ne culcăm devreme
- să medităm

Poate de aceea le simțim atât de rigide.

Dar dacă ne-am uitat greșit la ele?

Dacă, în loc să fie o demonstrație de disciplină, obiceiurile ar fi una dintre cele mai simple și profunde forme de grijă față de noi înșine? ❤️

Cred că atunci când schimbăm sensul pe care îl dăm obiceiurilor, se schimbă și relația pe care o avem cu ele.

Obiceiurile nu sunt doar lucrurile pe care le repetăm. Sunt felul în care ne iubim în fiecare zi. ✨

Poate că acesta este și motivul pentru care am creat cartonașele Dear Self – un exercițiu zilnic de grijă și blândețe față de noi înșine.

Iar zilele acestea, citind ''Compasiunea de sine'' de Kristin Neff, mă bucur să descopăr cât de solidă este baza științifică din spatele unei idei pe care am simțit-o intuitiv.

Cartea este un must-read 💛 O găsești la Curtea Veche Publishing, iar cu codul LADYCOZAC10 ai 10% reducere.

Dacă la ora asta dai scroll pe Facebook, sunt șanse mari să fii una dintre acele persoane cărora le este greu să-și oprească mintea.

Au încă o idee.
Încă o grijă.
Încă un lucru de rezolvat.

Mi se întâmplă și mie uneori. Și, într-una dintre serile acestea, mă gândeam cât de important este să nu intrăm în panică. Ideile noastre nu dispar peste noapte. Sunt tot acolo și mâine. Ba chiar cu mintea limpede și în lumina zilei vom știi ce să facem cu ele.

Stând în pat cu ochii închiși mi-am spus trei propoziții scurte care mi-au calmat mintea. Mi-au venit în minte în engleză și vi le las aici la fel:

You've done enough for today.
Your ideas can wait.
Rest is part of the work, not a break from it.

Am încercat să îl traduc, dar am simțit că își pierde din forță, dar încerc să o fac cât mai bine:

Ai făcut destul pentru astăzi. Ideile tale mai pot aștepta. Odihna face parte din proces, nu este o pauză de la el.

💛 Sunt curioasă în ce limbă simți că are un impact mai mare asupra ta?

P.S. Centrul Educational Ibsen tu ești de vină că am început să gândesc noaptea în engleză 😂

Sunt Alexandra și am o mărturisire. 😄

Există o mulțime de lucruri pe care nu îmi place să le fac.

În loc să mă lupt cu ele zi de zi, am încercat să găsesc soluții care să-mi facă viața mai ușoară.

Poate îți dau și ție câteva idei. Iar la final vreau neapărat să aflu și soluțiile tale. 💛

Poate e ceva ce mă inspiră și pot prelua și eu 🤗

Înainte să plantezi ceva într-o grădină, te întrebi ce vrei să crească.

Poate că ar trebui să facem același lucru și cu viața noastră.

De multe ori nu avem nevoie de încă un sfat. Avem nevoie de întrebarea potrivită. Cea mai importantă întrebare pe care mi-am pus-o vreodată a fost: Obiceiurile pe care le am astăzi îmi susțin visurile?

Iar întrebarea asta mi-a schimbat viața.

M-a făcut să înțeleg că nu obiectivele ne duc acolo unde ne dorim, ci lucrurile mici pe care le repetăm în fiecare zi.

De aceea am creat Grădina – un set de carduri cu întrebări care nu îți oferă răspunsuri gata făcute, ci te ajută să le descoperi pe ale tale.

Pentru că, uneori, o singură întrebare bună poate schimba direcția unei vieți.

💛 Care este întrebarea care te-a schimbat cel mai mult?

M-am tot gândit în ultimul timp la întrebările pe care ni le punem poate mult prea rar.

Cele care nu au legătură cu task-urile, facturile sau programul de mâine. Ci cu lucrurile care contează cu adevărat pe termen lung. Cu acele lucruri care ne dau sens.

Sper să îți faci timp să răspunzi la ele.

Iar dacă simți, mi-ar plăcea să citesc și răspunsurile tale. 💛