Loredana Tataru Makeup & Art

Nici nu știu când s-a făcut 20 iunie. Luna asta s-a simțit ca un maraton.

Nu am reușit să postez mare lucru pe aici, conștientizând că atunci când îmi este greu renunț prima dată la Instagram și la telefon. Știu că asta are impact și în business, dar am ales să fiu funcțională în viața reală, decât să par că sunt bine pe Instagram.

Eu mă bucur că acum dorm, după o săptămână în care m-am trezit la 3 și la 5 dimineața. Că am ajuns de 3 ori la sală luna asta și o dată la masaj, printre muncă și evenimentele copiilor. La ale mele nu prea am reușit să ajung. :))

Acum mă ocup de bagaje, pentru că plecăm în prima aventură cu mașina, toți 4.

Ce v-a salvat pe voi la drumurile lungi cu copiii?

Vă pup și ne vedem în iulie. Începând cu 4. 🫠

Întotdeauna am spus că noi simțim culorile.
În cadrul atelierului de analiză cromatică, atunci când ne descoperim culorile, se întâmplă ceva: fața se luminează, spatele se îndreaptă, apare un zâmbet larg pe chip și, parcă, viața devine mai frumoasă.
După fiecare femeie care îmi trece pragul, conștientizez același lucru: ne este teamă să purtăm culori „colorate”, cm îmi place mie să le numesc. Alegem, de cele mai multe ori, nuanțe neutre, care ne țin într-o zonă de siguranță. Sunt culori care nu spun prea multe despre noi și care, de multe ori, nici nu ne ajută să radiem.
Cred că există multe motive pentru asta: istoria, mediul profesional, dorința de a trece neobservate (și spun asta pentru că mi se întâmplă și mie). Dar cred că se întâmplă și pentru că nu am avut contextul să descoperim acele culori care ne pun în valoare și ne fac să strălucim.
Exact asta facem în cadrul atelierului de analiză cromatică: descoperim culorile care ne reprezintă, ne luminează și ne ajută să ne simțim mai bine în pielea noastră.
Cosmina, îți mulțumesc pentru ieri! Să știi că m-ai inspirat să scriu această postare.

Am lacrimi în ochi când scriu aceste rânduri și inima plină de bucurie și recunoștință.
Astăzi celebrăm finalul grădiniței pentru Evea. Se încheie o etapă importantă pentru ea, dar și pentru noi.
Montessori Edu, au trecut 6 ani de când v-am trecut pragul și am simțit că aici îmi pot lăsa copiii fără griji. Și exact așa a fost. La voi am găsit siguranță, încredere, căldură, iubire, gingășie, bunătate și speranță.
Cu voi alături, am reușit să ne creștem fetele în propriul lor ritm, cu respect, încredere, limite sănătoase și curaj.
Vă mulțumim din suflet pentru tot!
Montessori Edu

La mulți ani, Amelie! 🎉

Îți dorim să fii fericită, sănătoasă, norocoasă și iubită.
Să îți trăiești viața cu bucurie, încredere, curiozitate și recunoștință, să ai parte de experiențe minunate și oameni buni alături.

Te iubim infinit! ♥️

Astăzi am urmat sfatul unei prietene: nu m-am gândit la dorințe, nu mi-am pus întrebări, ci am încercat pur și simplu să văd ce am. Să mă am așa cm sunt.
Și m-am simțit norocoasă. Pentru mesajul primit. Pentru cel mai pur „te iubesc, mami” șoptit la ureche. Pentru discuția de dimineață cu Ștefan. Pentru cafeaua băută cu sora mea. Pentru tortul făcut cu mama – cel mai simplu și bun tort, cu frișcă și căpșuni. Pentru șprițul băut cu tata și pentru cea mai bună ceafă de porc de țară, cu salată de vară, mâncată în curte, la soare, cu ei.
Pentru fiecare mesaj, urare și gând bun.

Vă mulțumesc! ♥️

Machiaj de mireasă pentru draga mea 🤍
Pentru mine, crearea unui machiaj de mireasă este un proces foarte personal.
Totul începe cu o conversație sinceră despre cm îți dorești să te simți în ziua nunții - despre stilul tău, rochie, coafură și toate detaliile care definesc acel moment unic. Consider această etapă esențială.
Apoi urmează analiza - trăsături, tip de ten, cromatică.
Abia după aceea începem construirea machiajului, pas cu pas. Fiecare alegere este explicată, pentru ca tu să te simți în deplină siguranță pe tot parcursul procesului.
Într-o zi plină de emoție, rolul meu este să aduc calm, claritate și încredere și să creez un machiaj care este în deplină armonie cu tine.




.are.reku .stangaciu.events

Suntem pe drum spre casă și mă uit printre poze.
Ce frumos s-a simțit împreună zilele astea.
Așa, cu de toate. De la gătit micul dejun împreună,
la crize că sunt grei clăparii.
De la bucuria de a te da pe aceeași pârtie cu copilul tău,
la momentele în care plângi de nervi pentru că nu reușești să comunici cu ei în niciun fel, până nu mănâncă o gogoașă.
Și, cumva, toate au avut sens exact așa.