CLIN Beauty

Aceeași piele, măsurată în două zile diferite, poate da două valori diferite. Nu e o eroare.
Ce ține de tine: zona anatomică pe care se face măsurătoarea, fiziologia pielii tale, starea ei de sănătate, factorii de stil de viață, influențele hormonale.
Ce ține de context: temperatura din încăpere și aclimatizarea — adică pur și simplu cât timp ai stat acolo înainte de măsurătoare. Dacă ai intrat de afară și te-au măsurat imediat, rezultatul e altul decât dacă ai stat douăzeci de minute.
Iar măsurătorile in vitro, făcute pe piele izolată în laborator, sunt diferite de cele in vivo, făcute pe om.
Există ghiduri pentru măsurarea TEWL, cu condiții descrise în detaliu. Fără condiții standardizate, cifra nu înseamnă nimic — nici mai mult, nici mai puțin.
Săptămâna viitoare intrăm în structură: din ce e făcută, de fapt, bariera. Ceramide, colesterol, acizi grași — și de ce pielea și le fabrică singură, în drum spre suprafață.
Salvează postarea dacă te-ai întrebat vreodată de ce rezultatele testelor pe piele variază atât de mult.

Reduce pierderea de apă cu 40%.” Poate ai citit o formulare de genul ăsta. Întrebarea corectă nu e cu cât. Este: măsurat cum?
Toate instrumentele care măsoară TEWL sunt evaporimetre — măsoară densitatea fluxului de evaporare a apei în aerul de deasupra pielii. Există trei aparate: cu cameră deschisă, cu cameră cu condensator, cu cameră neventilată. Nu dau automat aceleași valori pentru aceeași piele.
Iar calibrarea depinde de temperatură, de altitudinea locației, de înclinarea suprafeței măsurate și de forța cu care sonda atinge pielea.
De asta instrumentele trebuie validate. De asta se fac comparații între aparate diferite, ca să știi dacă datele sunt comparabile. Și de asta o măsurătoare care nu se poate repeta nu e o măsurătoare.

Chiar acum prin pielea ta trece apă spre exterior. Nu este ceva greșit. Este felul în care funcționează.
În seria trecută am ajuns la stratul cornos — celulele moarte care formează bariera de la suprafață. Bariera ne protejează de deshidratare, de atacul microbian și de pătrunderea substanțelor toxice. Dar nu e impermeabilă.
Apa din straturile profunde difuzează continuu prin stratul cornos și se evaporă la suprafață. Fenomenul are un nume și o definiție precisă: pierderea transepidermală de apă, sau TEWL — cantitatea de apă care difuzează prin stratul cornos, dinspre epiderma vie către suprafața pielii.
TEWL nu înseamnă „piele uscată”. E un indicator al permeabilității barierei. Cu cât bariera e mai afectată, cu atât apa trece mai ușor. În următoarele două postări: cm se măsoară TEWL-ul și de ce cifrele nu sunt comparabile între ele.
Ai auzit până acum termenul ăsta?

Trei săptămâni, zece postări. Pentru cine a ajuns aici recent, ăsta e traseul, în ordine.
Am pornit de la organul piele-patru kilograme, aproape doi metri pătrați-am ajuns până la nivelul la care lucrează un produs cosmetic. Am explicat de ce nu vezi rezultate în trei zile, de ce bronzul nu este scut, de ce nu există “ o cremă bună pentru tot corpul” și de ce datele despre îmbătrânirea pielii sunt, în bună parte, contradictorii.
Urmează alte subiecte cu informații interesante.

La Reel-ul de luni, despre producția de sebum după menopauză, am primit o întrebare în comentarii: dacă pielea se schimbă, cât de repede trebuie schimbată întreaga rutină? Răspunsul este: treptat. Pielea are nevoie de un ciclu complet de reînnoire, între 15 și 30 de zile, ca să răspundă la orice modificare. (Atenție însă la ce înseamnă acest interval: cele 15-30 zile sunt cele în care evaluezi dacă un produs îți face bine. Nu sunt un interval în care aștepți să treacă o reacție. Dacă apare usturime, roșeață sau mâncărime, oprești imediat aplicarea produsului).
Asta înseamnă ca un produs nou introdus săptămâna asta nu poate fi judecat săptămâna viitoare. Iar dacă schimbi mai multe deodată și apare o reacție, nu ai de unde să știi de la care a fost.
Un produs nou la 3-5 săptămâni, este un interval în care obții o informație reală.
Iar dacă tot schimbi ceva, verifică întâi pasul de curățare, este singurul care “ia” ceva de pe piele și schimbă condițiile în care funcționează restul rutinei.
Tu cât timp îi dai unui produs nou înainte să decizi dacă funcționează?

O să-ți spun ceva ce poate nu ai mai auzit: datele despre îmbătrânirea pielii sunt, în bună parte, contradictorii.
Despre grosimea pielii, de exemplu. Unii cercetători susțin că scade la vârstnici. Alții, că zonele expuse la soare se îngroașă. Alții, că totul depinde mai mult de zona corpului decât de vârstă. O analiză care a încercat să tranșeze subiectul s-a încheiat fără concluzie și a cerut cercetări suplimentare.
Motivul e că parametrii se suprapun. E greu de separat ce ține de vârstă, ce ține de expunerea acumulată la soare, de zona măsurată, de starea de sănătate.
Ce pare consistent între studii: pierderea de apă prin piele (TEWL) scade odată cu vârsta mai ales după 60–70 de ani.
Și ce e bine documentat la nivelul reliefului: rețeaua fină de linii de la suprafața pielii se aplatizează, iar liniile principale se adâncesc progresiv, în special după 40 de ani.
Încă ceva, contraintuitiv: pielea uscată nu e același lucru cu pielea îmbătrânită. Se suprapun des, dar nu înseamnă același lucru.

Nu există „tipul tău de piele”. Există tipurile tale de piele.
Zonele anatomice au caracteristici structurale și funcționale diferite. Diferă dimensiunea și organizarea corneocitelor, diferă hidratarea stratului cornos, diferă compoziția.
Diferă și cantitatea de apă pierdută prin piele, de la o zonă la alta.
Cea mai clară distincție e între pielea groasă și cea subțire. Pielea groasă acoperă palmele și tălpile — nu are foliculi de păr și are toate straturile bine dezvoltate, inclusiv stratul lucidum. Pielea subțire acoperă restul corpului și are un strat cornos mult mai subțire.
De aici vine ceva ce probabil ai observat deja fără să știi de ce: pielea de pe pleoapă și cea de pe călcâi nu se simte la fel.
Consecința practică e simplă. Un produs nu poate fi „bun pentru tot corpul” .
Unde simți cea mai mare diferență pe propria piele?

Stratul cornos e făcut din celule moarte. Și totuși, dacă nu conține apă, nu funcționează deloc.
Cheratina e o proteină fibroasă. Rigidă prin natura ei.
Apa acționează asupra ei ca un plastifiant — o face flexibilă. Fără apă suficientă, stratul cornos devine aspru, își pierde supletea și se fisurează.
De aceea funcția de barieră e asigurată doar atunci când stratul cornos e hidratat corespunzător. Nu e o chestiune de confort sau de senzație. E o condiție ca bariera să funcționeze.
Dar apa nu rămâne acolo de la sine. Are nevoie de lipidele dintre celule ca să nu se evapore — mortarul despre care vorbeam miercuri.
Ceea ce înseamnă că „hidratare” nu e același lucru cu „a pune apă pe piele”. E vorba de a menține un sistem care reține apa.