Iulia Mardare - skincare & makeup trainer

Am vrut să pun 22 de poze.
M-a oprit aplicația la 10. Poate mai bine. 😁
Același chip. Aceiași ochi. Aceleași trăsături.
Dar 10 lookuri care nu spun deloc același lucru.
Unele sunt soft, altele mai colorate, altele mai dramatice, mai retro, mai feminine, mai reci, mai calde, mai cuminți sau mai cu tupeu.
Și fix asta voiam să arăt: una dintre cele mai mari capcane în machiaj este „mie doar așa îmi stă bine”.

Da, există lucruri care avantajează. Există forme, proporții, intensități și culori care trebuie gândite.
Dar de aici până la „eu port doar maro”, „mie nu-mi stă cu ruj puternic”, „eu nu pot eyeliner”, „eu nu pot culoare” e cale lungă.
Uneori nu fața e limitată, ci felul în care ne-am obișnuit noi să o privim.
Machiajul nu ar trebui să te bage într-o singură variantă de tine. Ar trebui să îți arate câte variante poți avea, fără să încetezi să fii tu.

Pentru genul ăsta de explicații despre machiaj — nu doar poze, ci și logica din spatele lor — rămâi pe aici.

Un eyeliner poate să aibă tupeu, să fie clean și feminin, retro sau soft rock. Și da, tot eyeliner este. 😁

În pozele astea, linia neagră e elementul comun. În rest, machiajele nu spun deloc aceeași poveste.

Pentru că stilul nu vine doar din codiță. Vine din grosimea și direcția ei, dar și din piele, buze, sprâncene, păr, haine, accesorii și felul în care este purtat tot look-ul.

Aici se vede foarte bine diferența dintre a ști să trasezi un eyeliner și a ști să îl integrezi într-un machiaj.

Nu iau o codiță și o mut de pe o față pe alta. Mă interesează ce rol trebuie să aibă în imaginea întreagă: să conducă machiajul, să îi dea structură sau doar să completeze discret restul.

Urmărește-mă dacă vrei să vezi nu doar machiaje diferite, ci și ce anume le face să funcționeze.

Machiajul de mireasă nu înseamnă automat roz pal, gene și mult iluminator. Sau poate însemna și asta — dar nu pentru toate. 😁

Toate femeile din pozele astea sunt mirese. Și totuși nu am încercat să le fac să arate la fel.

La una am păstrat privirea foarte luminoasă și machiajul aproape diafan. La alta a fost nevoie de mai multă structură în jurul ochilor. Uneia i se potrivea un ten foarte proaspăt, alteia puțin mai mult contrast și definire.

Machiajul de mireasă trebuie să reziste, să arate bine în lumină naturală, în poze, de aproape și după multe ore. Dar, înainte de toate, trebuie să îi aparțină femeii care îl poartă.

Nu vreau să te uiți la pozele de la nuntă și să vezi „un machiaj de mireasă”. Vreau să te vezi pe tine, doar mult mai bine pusă în valoare.

De asta nu copiez o poză de inspirație bucată cu bucată. Mă uit la trăsături, piele, rochie, coafură, stilul nunții și la cât machiaj te simți tu bine să porți. După aceea construim direcția.

Dacă urmează nunta ta și ai salvat zece machiaje care nu seamănă deloc între ele, trimite-mi 2–3 dintre ele. Îți spun ce element comun văd și ce direcție cred că ți s-ar potrivi.

Roz + galben nu spune aproape nimic despre cm va arăta, de fapt, machiajul. 😁

Pe același chip, cu aceeași formă și aceeași culoare a ochilor, au ieșit două machiaje care nu seamănă aproape deloc.

În primul, rozul conduce tot. Galbenul luminează, iar florile aplicate îi dau textură și îl duc într-o zonă mai decorativă, aproape de poveste.

În al doilea, am mutat rozul sub ochi, am pus galbenul foarte curat în colțul intern și am adăugat negru în exterior. Aceleași culori, dar dintr-odată machiajul devine mult mai grafic și mai intens.

De aici vine o lecție foarte importantă: nu doar culoarea contează. Contează unde o pui, cât folosești, ce culoare lași să conducă și cu ce îi dai structură.

De asta „vreau roz cu galben” este doar începutul. Restul îl construiește make-up artistul în funcție de efectul pe care vrea să îl obțină.

Ai o poză de machiaj salvată și nu știi exact ce te atrage la ea? Trimite-mi-o în mesaj și îți spun ce element face, de fapt, diferența și cm ar putea fi adaptat pentru tine.

Machiajul ăsta pare simplu. Nu e. 😁

În toate pozele, machiajul e soft, dar nu șters.

Ochii sunt definiți cât trebuie, lumina e pusă unde deschide privirea, pielea rămâne vie, iar blush-ul și buzele merg în aceeași direcție.

Nu vreau să vezi separat fardul, blush-ul și rujul. Vreau să te uiți la față și să zici: „arată foarte bine”, fără să îți sară un singur element în ochi.

Asta e partea grea la un machiaj discret: să existe suficientă structură cât să schimbe fața, dar să nu pară încărcat.

Și „natural” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Pentru una înseamnă doar piele frumoasă și gene. Pentru alta înseamnă și puțină lumină, conturare și culoare.

Când spui „vreau ceva natural”, tu la care dintre variante te gândești de fapt?
Preferatul meu este ultimul, scrie-mi al tău care e? 1/2/3?

Portocaliul nu stă doar pe pleoapă. Schimbă tot machiajul.

Poate să facă pielea să pară mai vie, ochii mai luminoși și întregul chip mai cald. Dar poate să scoată și oboseala sau roșeața în evidență, dacă nuanța nu e aleasă bine.

În machiajele astea, portocaliul apare în forme diferite: cupru lângă maro, piersică lângă roz, ruginiu dus spre smoky sau doar puțină căldură care leagă ochii, obrajii și buzele.

Aici nu mă interesează doar să „se vadă portocaliul”. Mă interesează ce face el cu restul feței și cm pot să păstrez tot machiajul în aceeași poveste cromatică.

Salvează postarea pentru data viitoare când alegi automat maro, deși de fapt ai fi vrut ceva mai interesant.

Albastrul e una dintre culorile pe care multe femei o iubesc în paletă și o evită pe ochi.

Și totuși, între un accent fin pe linia genelor și un smoky intens e o diferență uriașă.

În machiajele astea l-am folosit în roluri complet diferite: ca să lumineze privirea, să o facă mai rece, să dea mai multă profunzime sau să rupă un machiaj care altfel ar fi fost prea cuminte.

Asta îmi place la albastru: poate să fie delicat, foarte grafic sau dramatic. Totul ține de nuanță, de locul în care îl pui și de ce construiești în jurul lui.

Nu e o culoare ușor de folosit bine, dar când e pusă unde trebuie schimbă tot machiajul.

Care dintre variante ți-ar schimba părerea despre albastru?

Dacă mă întrebi ce îmi place cel mai mult la meseria asta, cred că răspunsul este joaca.

Nu joaca în care pun culori doar pentru că le am în paletă, ci partea aceea în care mă uit la același chip și îmi dau seama câte variante pot construi pe el.

Schimb intensitatea, mut atenția de la buze la ochi, încălzesc sau răcesc culorile, las pielea mai luminoasă sau adaug mai mult contrast. Și, din câteva alegeri diferite, apare de fiecare dată altă parte din aceeași femeie.

În primul machiaj e mai vie, mai caldă și mai jucăușă. În al doilea e mai blândă și mai luminoasă. În al treilea apare partea mai intensă, mai sigură pe ea și puțin mai misterioasă.

Dar ea rămâne tot ea în toate trei.

Cred că de asta iubesc make-up-ul și după atâția ani. Nu mă interesează să găsesc o singură variantă care îi stă bine unui chip și să repet apoi aceeași formulă. Îmi place să văd ce mai poate duce, ce altceva i se potrivește și cât de diferit poate arăta fără să simți că machiajul nu îi aparține.

Pentru mine, aici este joaca: să încerci, să schimbi direcția, să fii curioasă și să nu bagi un chip într-o singură rețetă.

Dacă îți place să vezi și partea asta din machiaj, rămâi pe aici. Mai am multe exemple în care același chip spune lucruri complet diferite.

Verdele sperie mai tare în paletă decât pe ochi. 😁

Toate femeile din pozele astea au ochii căprui. Toate poartă verde. Și totuși niciun machiaj nu arată la fel.

Pentru că „verde” nu e o singură culoare. Poate fi măsliniu, kaki, smarald, petrol, cu mult auriu sau aproape gri. Poate fi doar un accent sau poate conduce tot machiajul. Poate fi luminos, fumuriu, discret ori foarte intens.

Și nu aleg nuanța doar după culoarea ochilor. Mă uit la tonul pielii, la forma ochilor, la culoarea părului și a sprâncenelor și la diferența vizuală dintre piele, păr, sprâncene, ochi și buze.

Pe ochii căprui, verdele poate scoate foarte frumos tonurile aurii, de miere sau olivii din iris.

Așa că, dacă verdele ți se pare „prea mult”, de cele mai multe ori nu culoarea e problema. Ci nuanța, cantitatea sau locul în care o pui.

Asta mă interesează pe mine: nu doar să pun o culoare pe ochi, ci să o adaptez feței.

Care dintre variante ai purta-o?

Cinci mirese, cinci tipuri de frumusețe și cinci feluri foarte diferite de a purta un machiaj de mireasă.
Unul este foarte natural și lasă chipul să se vadă aproape neschimbat. Altul are mai multă intensitate în privire. Într-unul, genele sunt cele care dau acel ceva în plus. În altul, buzele roșii schimbă complet energia lookului. Iar uneori, un detaliu mic în zona ochilor este suficient ca machiajul să devină mult mai personal.
Și toate sunt machiaje de mireasă.
Asta îmi place la ele.
Că nu trebuie să intre toate în aceeași idee de „delicat”, „nude” sau „foarte cuminte” ca să fie potrivite pentru o mireasă.
Machiajul potrivit se construiește după femeia care îl poartă: după trăsături, contrast, culoarea ochilor și a părului, rochie, coafură, accesorii, dar și după cât de mult machiaj simte că poate purta fără să nu se mai recunoască.
Poți porni de la o fotografie care îți place, chiar dacă mireasa din ea nu seamănă cu tine. Important este să știi ce anume te atrage: cât de soft este, cât de intensă este privirea, genele, buzele, lumina din piele sau starea generală a lookului.
Ideea se păstrează. Machiajul se adaptează.
Și tocmai de asta, chiar dacă două mirese aleg aceeași fotografie de inspirație, rezultatul nu ar trebui să arate identic.
Dintre cele cinci, pe care ai salva-o prima? 🤍
Lasă-mi un comentariu cu alegerea ta: poate 1 fiindcă e curajos, poate 2 fiindcă e diafan, poate 3 ca e “classic beauty”, fie 4 ca e clean look ori 5 pentru buzele roșii pe care le porți cu plăcere în general.
Let me know ⬇️